Am avut un prieten bun. Cel mai bun. De atunci nu am mai avut niciodata prieteni…

– Dom` Comanadant, am si eu nevoie de o invoire azi ca am strans niste resturi stranse pentru Rex.
– Bai Mariuse, azi nu se poate, stii ca e situatie de urgenta in Bucuresti…

Ce era situatia de urgenta? Un idiot dezertase de la o unitate militara, impreuna cu arma din dotare, si tragea in tot ce nu ii convenea.

– Cetin, am nevoie de o invoire pe sestache, comandantul nu vrea sa-mi dea drumul dar tu ca furier ai acces la chestii de-astea.
– Bai Mariuse, e periculos, daca patim ceva?
– Da-i ma in pula mea, ca nu are ce sa se intample. Sunt inapoi pana la careul de dupa masa.
– Bine frate, dar macar aranjeaza-ti barba, ca te-ai barbierit parca cu masina de tuns iarba.

Si-a plecat. Nu am mai auzit nimic de el pana dupa masa, cand ne-a sunat de la politia militara sa ne anunte ca soldatul Palcu Marius a fost impuscat din greseala de trupele antitero ce il urmareau pe dezertor. Se pare ca ar fi tras la picioare, in timp ce soldatul se aruncase la pamant, in urma somatiei. Si din pacate a fost nimerit in ficat. Mort pe loc.
Cand l-au adus la unitate, barba care tot nu era aranjata, inca ii crestea.
De-abia se casatorise. Era un om care avea tot viitorul in fata.

A cui e vina ca a murit? A celui care i-a dat biletul de voie? A celor care l-au impuscat din greseala?
A cui?