De fapt au mai trecut vreo 4. De când ne jucăm cu fenomenul ăsta pe care îl numim pompos blogging. Şi la fel ca în ultimii 2 ani, trebuie să scriu un mic articol, depletiv pentru sentimentele voastre înnăbuşite.

Dragii mei, moda cu lasă că îi înjur pe ăia mari şi prin asociere, devin celebru, a trecut cam de vreo 3 ani. Zbaterile voastre funambuleşti sunt ilare şi de neînţeles pentru marea majoritate a celorlalţi.

Nu, nu voi scrie niciodată un articol despre tine, despre cum mă înjuri tu şi ce tare mă afectează. Pentru că nu mă. Afectează, desigur.

Nu, nu mă interesează ce scrii de mine, degeaba îmi laşi link, trackback şi îţi rogi şi prietenii să facă acelaşi lucru.

Nu, faptul că mă înjuri nu mă afectează. Nu eşti decât unul din milioanele de loseri fără chip, fără valoare şi fără scop.

Nu, nu îţi voi răspunde nici pe twitter/facebook/hi5/neopet sau oriunde altundeva se întind sfâşierile tale. Învaţă că pe reţelele sociale există buton de ignore, iar eu sunt un specialist în domeniu.

Da, sunt un blogger foarte bun. Sunt aici cu mult înainte de a exista tu şi voi fi aici şi după ce tu te vei întoarce la munca câmpului unde lucrai şi de unde ai descoperit tu internetul. Dacă te vei învăţa cu asta şi vei învăţa că în viaţă nu toţi pot fi lideri, ci mai sunt şi unii care trebuie să dea cu mătura, ne vom înţelege foarte bine.

Până atunci, încearcă să nu fii trist că stai în spam. Spamul e bun, spamul clădeşte caractere.
Fii bărbat!