Încă un român a murit în Afganistan. Să-i fie țărâna ușoară, pentru că a murit degeaba, pentru nevoia conducătorilor rromâni de a pupa cururi americane, sacrificând viețile oamenilor.

Altceva vreau să subliniez.

Toate televiziunile fac tam-tam, cum avea săracul om doi copii și-o nevastă și-a murit în misiune de luptă.
ALO! Oamenilor!

Știți ce profesie avea tipul care a murit?

SOLDAT.

Adică om a cărui profesie este să ucidă. Un om care s-a oferit voluntar să meargă în altă țară, să o ocupe, iar dacă întâmpină rezistență, SĂ UCIDĂ. Și asta contra plată, contra salariu, nu soldă de militar în termen. Deci un mercenar ucigaș.
Credeți că dacă unui asemenea om i se dă ordin să arunce în aer o clădire plină cu civili, femei, soții, copii, va ezita? Nu va ezita, pentru că ordinul se execută, nu se discută.

Și atunci, de ce deplângem moartea unui tip trimis să ucidă oameni? De ce îl transformăm în ce nu este, adică într-un erou?
Pentru că e român?

Pentru că e român, să ne descoperim și să deplângem soarta familiei sale.
Atât.

LE: Uitati ce fac eroii astia prin Afganistan