De A.

Salut! Sunt A., ne-am mai întâlnit pe aici la Arhi. Viața mea e liniară, și se pare că totul se duce pe p..lă! Să nu vă așteptați la o comedie, ceea ce urmează pentru mulți ar putea fi interpretată ca o dramă.

Să vă spun: Eu, 29 de ani, căsătorit de 3. Împreună, suntem de 10 ani, puștani în ultimul an de liceu. Muncim ca roboții, lipiți de scaune, hipnotizați de lumina ledu-urilor de la laptop, precum fluturii care se izbesc obsesiv de becul cu incadescență. În copilărie săraci, cu tați alcoolici, acum muncim pentru a fi altfel și a putea oferi celor de după noi mai multe decât am avut.

După standardele mele, eu bag ca MIG-ul, însă soția mă depășește cu mult. Program de la 9 la 2 a.m., zi de zi, cu pauze 1-2 zile pe lună în care plăcerea unui somn de 8 ore ține loc de orgasm intens. Tot ce avem e un cont în bancă cu niște bani, bani pe care nu îndrăznim să îi cheltuim, pentru că nu avem fler de oameni de afaceri, știm doar să muncim, nu să câștigăm.

A venit o vreme în viața noastră de oameni, în care ea a zis că ar fi cazul să avem un copil. Cam acum un an și jumătate, doi ani. Eu, iresponsabil cum mă știu, mi-am zis că ar fi prea greu, așa că pas. S-a făcut foc și pară când i-am spus că nu vreau încă copil.

Nu mi-am dorit atunci. Mi-a mai trebuit încă mult timp până să mă decid că sunt familist și că ar fi cazul să avem un bebeluș. Mă gândeam în sine mea că ar fi potrivit să avem măcar un câine înainte de copil, să mă testez cum aș reacționa atunci când va fi cazul de asumat responsabilități așa mari. Nu ne-am luat, pentru că soției îi este frică de câini, și o treabă dintr-aia mică și flocoasă nu mă tenta deloc.

În vederea sarcinii ce urma să fie, soția și-a făcut controale medicale, abonament la o clinică privată, și-a schimbat dieta alimentară, s-a pregătit. Eu, Batman. După multe luni de încercări nereușite, mi-a spus și mie că ar fi cazul să-mi fac și eu un control. M-am documentat, și așa am aflat ce înseamnă spermograma. Bineînțeles, am mai amânat câteva luni. Că, deh, munca nu ne lasă timp de altceva!

Acum două săptămâni, o prietenă a venit în vizită pe la noi cu un cățel. Nu era al ei, știam asta, așa că am investigat și am aflat că era al unei vecine care nu avea timp să-l îngrijească, și vroia să-l dea. M-am privit în ochi cu soția, și am spus că îl luam noi. Din ziua aceea suntem bucuroși să avem companion un câine cu care împărțim dragostea, timpul și casa.

La două zile după asta am făcut spermograma! Rezultat, azoospermie! Infertilitate masculină! F..ui! Medicul zice fertilizare in vitro. Soția, care deja îmi reproșa că nu am făcut nimic remarcabil cu viața mea în ultimii 10 ani, a plâns mult, cu gânduri de plecare. Mi-a spus: noroc că acum avem cățel, care mă ajută să suport mai ușor vestea asta!

Și când te gândești că eu nu eram decis dacă vreau copil. Acum sunt decis. Și habar nu am ce să fac! De ce eu? Oare cum se iese din situația asta?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.