Această verticalitate ce ne ridică

Mie îmi place cel mai mult la bloggeri că sunt verticali, dom`le. Dar ştii cum? Exagerat de verticali.

Ei, poliţia internetului, sunt cei mai buni şi mai drepţi dintre traci, iar dacă trăiau bloggeri pe vremea lui Burebista, îl făceau zdrenţe pentru discrepanţele grave dintre promisiunile sale electorale şi realitatea din teren. Şi aş vrea să subliniez vreo 2 chestii unde bloggerii sunt cei mai tari şi mai viteji.

Politica

Prima şi cea mai importantă este politica. Deci dom`le, bloggărul este cel mai dur activist împotriva fariseismului şi mizeriei din politică. Bloggerul e primul care va arăta cu degetul greşelile tuturor oamenilor politic. El şi scrisul său furibund vor consuma sute de mii de caractere pentru a dezvălui poporului nedreptatea, pentru a participa la actul de justiţie şi pentru a salva lumea.

Singura mare problemă e că, dacă la o întânire oarecare de bloggeri, oameni de media sau orice altceva, este invitat un om politic cu oareşce greutate, toată verticalitatea asta se duce pe apa sâmbetei. Brusc, luptătorul pentru dreptate se transformă într-un pilaf cleios, îşi ondulează spinarea ca o pisică în călduri şi devine roşu de emoţie, în încercarea de a prinde un loc în poză, alături de politician.

Desigur, ulterior pe blog, va explica cum a fost el ca o armă încărcată şi cu percutorul pus, cum a lovit în toate direcţiile, cum l-a pus practic la zid pe animalul de politician, pe cel ce suge sângele poporului. Deh, doar e plin de verticalitate.

Relaţiile interumane

A 2 a este asumarea propriilor opinii şi în public, sau şi în faţa celui pus în dezavantaj de opiniile exprimate pe blog. Bloggerul te va înjura copios, dacă va prinde cumva el de ştire că poate să îţi sară la jugulară. Iar dacă mai are cumva şi posibilitatea de a câştiva ceva de pe urma victimei sale, va sări cu picioarele pe tot ce ţine de sensibilitatea celui atacat.

Doar că, dacă te întâlneşti faţă în faţă cu el…surpriză. Nu îţi mai e deloc inamic. Hai frate, că e internet, ce dracu, doar nu pui la suflet mizerii de astea. Toată verticalitatea, tot spiritul justiţiar s-au pierdut pe drum, rămânând doar un zâmbet mare şi tâmp, gravat pe o moacă fericită că a scăpat întreagă şi de data asta.

De asta îl prefer eu de exemplu, pe peugen. E troll şi e prost de bubuie, dar măcar aşa e tot timpul, nu îşi schimbă opinia în funcţie de cum bate vântul prin bărăgan. Dacă nu ştiţi cine e peugen, nu vă spetiţi să îl căutaţi, nu are relevanţă decât în contextul unui troll vertical.

Atacăm forma, nu fondul

Dacă din întâmplare, bloggerul vertical este atins în orgoliul propriu de cineva cu oarecare putere/trecere/influenţă în online, bloggerul nu va ezita să îl atace pe respectivul pe blog şi să îşi apere interesele până în pânzele albe. Cu un singur amendament. Nu va da nume. Pentru că dă prost şi nu ai de unde să ştii cum te întâlneşti cu respectivul altă dată.

Aşa că formulările sunt de genul `cineva din online, se ştie el foarte bine` `unii sunt măgari, nu dau nume că nu are sens, dar sunt măgari` şi tot aşa. Desigur, chiar dacă TU ȘTII că tu eşti cel în cauză şi întrebi dacă e vorba de tine, răspunsul este suav `nu dragă, cum să fie vorba de tine, doamne fereşte, ce treabă am eu cu tine??`

It`s just good bussines

Bloggerul vertical îţi este cel mai bun prieten. Te iubeşte enorm şi nu va rata niciodată ocazia de a-ţi declara ce tare eşti, ce bun eşti, ce părere bună are despre tine şi în general, eşti un om minunat.

Asta până când pleci din grup. Moment în care va începe să scuipe tot ce are în guşă, testând uşor apa, pentru a vedea care e părerea generală despre subiect. E suficient să găsească o breşă de nemulţumire şi atunci, începe potopul.

Bine, mulţi dintre verticalii ăştia nu realizează că în grupul unde te bârfesc, tu chiar ai prieteni sau amici reali, nu făcuţi pe cadavrele unicilor din blog. Care prieteni sau amici vor lua parte la joc, doar pentru a-ţi spune ulterior ce îl duce capul pe amicul R. sau V. (iniţialele nu înseamnă nimic, nu e vorba despre nimeni, nu dau nume, sunt doar unii din online, se ştiu ei )

Am obosit. Probabil îmbătrânesc şi nu mai pot suporta la fel de lejer ipocrizia, prostia şi lipsa bunului simţ nativ.