Am stat azi câteva ore și m-am uitat la tastatură.
Pur și simplu mi-e greu să scriu. Mi-e greu ca, după tot ce s-a întâmplat, să mai scriu lucruri care sunt din altă lume decât aceea. Am impresia că ar fi o lipsă de respect pentru memoria lor.

În același timp realizez că deja e prea mult, că deja mulți dintre voi s-au săturat de acest etern circ revoluționar și că toți avem nevoie să mai și trăim. Și totuși, nu am putut să fac nimic. Azi.

Poate mâine.