Credeți-mă, stau de minute bune în fața monitorului și nu știu ce să scriu. Nu am cuvintele necesare și refuz să îmi las mintea prinsă în vârtejul de înjurături ce mi se vălătucesc la buze și în vârful degetelor.
Ca să sintetizăm.

Ministru Mang declarat plagiator. Ponta, sau cine plm a fost, desființează comisia care trebuia să îl verifice. Aplauze furtunoase. Bun, trecem mai departe.
Ponta, declarat plagiator.

Vine ministrul Pop, profesorul de matematică care nu a fost în stare să rezolve o problemă ce necesita o adunare și o scădere și trimite o adresă către cei ce trebuiau să verifice plagiatul, în care le cere un raport de activitate. Adresa este înregistrată la guvern pe data de 25, deci putem presupune fără probleme că a ajuns la consiliul respectiv pe 26. Iar răspunsul trebuia trimis până pe 28, la ora 12.

Să spicuim niște cerințe.

Mai sunt. Până la 9. Deci răspunsuri oficiale, care trebuiau să ajungă la minister până pe 28. Deci practic având 2 zile la dispoziție. Normal, logic, nu a avut nimeni cum să răspundă.
Urmarea?

Consiliul care trebuia să judece plagiatura lui Ponta este desființat de către un impotent necunoscut, profesor de matematică ratat, carnea de tun a lui Ponta, pe motiv că nu s-au executat suficient de repede.
Nu-i așa că e frumos?

Spunea cineva într-un comentariu că în ritmul ăsta o să ajung să îl regret pe Băsescu.
Ce vorbe adevărate.

Muriți. Toți.