Am fost și sunt un MARE fan Harry Potter. Știu filmele cred că pe de rost, am citit cărțile, în varianta tradusă de acel copil genial care știa engleză cât a uitat bunica, cea care a tradus toate numele din carte, de și acum avem Severus Plezneală fmm, și cea normală, și cea engleză, pentru comparație, am urmărit cu emoție cum au crescut copiii odată cu filmul, ultima scenă, cea în care ei sunt bătrâni cred că mi-a luat și o lacrimă.

Ce voiam să spun.
De ce actorii care sunt geniali cât sunt mici, se duc pe gârlă la maturitate? Toți actorii din HP nu reprezintă nimic și nu pentru că nu ar fi actori buni, în niciun caz. Dar toți au ales să facă filme intelectuale, fără cotă, fără succes de casă, filme cu suspine, zvârcoleli, dureri, violuri, berbeci umani. Harry o arde numai în porcării, poezie, charity, Hermione umblă să salveze gender equality, Ron joacă în filme indie, Draco e pe muzică și regizat tâmpenii și cam atât.

Înțeleg, au venit, brusc, foarte mulți bani și nu mai există nicio motivație pentru a face filme pentru public. Dar oare doar banii mână înainte un artist? E foarte posibil, dacă ne uităm la Macaulay Caulkin, care își trăiește viața la maximum, cu o mare durere în spate de Hollywood.