somn

Zilele trecute am decis să îmi modific programul de mers la sală, pentru că actualul mă împiedică oarecum să fiu prolific. Adică, dacă plec de acasă în timpul zilei, pierd obligatoriu 3 ore de muncă, pe care nu am cum să le recuperez, că nu dau cu sapa. Oameni vin, oameni plecă, lumea nu stă în loc așteptându-mă pe mine.

Prin urmare, am zis să iau exemplul lui Tudor Galoș, care la ora 6 rupe ușa de la Pescariu și să mă trezesc de la 5.30, că Worldclass se deschide la ora 6.
Moment în care mi s-a întâmplat ce mi se întâmplă de când mă știu eu

Dacă am de mers undeva a doua zi, dacă trebuie să mă trezesc dimineața, dacă am o întâlnire la oră fixă, cât de dimineața se poate, gata, nu mai pot să dorm. Și nu, nu este ceva gen emoție, că același lucru mi se întâmplă dacă trebuie să mă trezesc la 6 să dau o probă de coprocultură.

Pur și simplu creierul meu e atât de tâmpit încât acționează întotdeauna împotriva intereselor mele. În orice situație. Nu mi-au plăcut niciodată dulciurile. Acum nu am voie să mânânc dulce? Wohoooo, leșin când văd prăjiturele și bombonele. Am urât laptele cu pasiune toată viața. Am intoleranță la lactoză? Dimineața mea nu e dimineață dacă nu beau niște lapte rece, direct din cutie.

Și tot așa.
Prin urmare, azi mă pedepsesc și nu mă duc nicăieri. Iar diseară la 10 mă bag în pat. E problema voastră dacă nu o să mai aveți ce citi de dimineață. :mrgreen: