Ministerul Finanţelor vrea să modifice programul ”Prima casă”, care se va numi „O familie, o casă” şi va fi destinat familiilor cu venituri mici, urmând să fie impuse un prag de venit pentru beneficiari şi un preţ maxim de achiziţie a locuinţei. Pragul de venit ar urma să fie 4.500 de lei lunar pentru persoanele singure sau pentru familiile fără copii şi de 7.000 de lei pentru cele cu copii, iar valoarea maximă a locuinţei este stabilită la suma de 70.000 de euro.

Câteodată, mă gândesc că, undeva, se pierde esența acestui program de ajutor de stat.
Dacă la început fusese gândit ca o mână de ajutor pentru tineri și, colateral, pentru piața imobiliară, ajunsese că se luau vile cu piscină prin prima casă, nu mai exista limită de vârstă, nu mai exista limita inexistenței altui imobil în viața cumpărătorului, era la liber, as usual, pentru oamenii cu bani.

Acum se modifică. Și se adresează săracilor, practic.
Fără nicio intenție de a jigni pe cineva, totuși, cum strângi, din 4500 de lei, adică peste 900 de euro lunar, avansul acela de 3500 de euro sau cât e, fiind o familie, să spunem tânără? Că doar chiria e vreo 1200 de lei, dacă cauți ceva ieftinache. Dacă mai pui transport, mâncare, utilități, nevoi, chestiile clasice, cu câți bani rămâi ca să fii capabil să strângi 16 500 de lei?

Evident, din bani la negru, din supraîndatorare bancară, din împrumuturi, cam tot ce e negru în economie.
Nu mai bine ar face acest minunat stat un program de ajutor care să fie și realist, și accesibil pentru oamenii cu posibilități mai mici?