Când eram puști, stăteam cu chirie în casa unei bătrâne căreia îi murise soțul, după o lungă și tragică suferință. Alzheimer, parkinson, cancer, cred că le avusese pe toate, bietul om, cân a murit, avea capul cât o baniță, minim de 2 ori mărimea unui craniu normal.

În fine, în casa aia mi s-au întmplat cele mai tâmpite chestii.
Era să mor din cauză că aragazul a decis să scape gaz pe la conductele interne și am scăpat doar printr-o minue, realizând, printre hohotele isterice de râs, cauzat de gaz, că nu e normal să îmi sară tricoul pe piept din cauza bătăilor inimii. Am ieșit afară, am leșinat corespunzător, de la impactul brusc al aerului, mi-am revenit etc.

Altă dată, am deschis șifonierul babei, căutând o față de masă. În șifonier, o stivă de farfurii, una peste alta. Farfurii care au început să cadă, pe rând, jos. Problema e că ele cădeau pe rând, dar începând cu cele de la bază, care săreau una câte una și se spărgeau. Pe mocheta groasă, persană. Din probabil 20 de farfurii, nu a scăpat nici una. Toate sparte, sub ochii mei, lejer îngroziți.

Nu vă mai zic cum într-o noapte stăteam și ștergeam de pe peretele de deasupra ușii chipul fecioarei maria, apărut din senin, că deja o să spuneți că suntem într-o carte de Stephen King.

Întrebarea e:

Credeți în stafii/poltergeist/spiritgestalt etc? Vă e frică de ele?