Ah, dar mai trebuie să mai faceţi unul…

Am citit ieri un articol dat pe twitter care articol practic mi-a schimbat viaţa. Adică m-a calmat şi liniştit. Nu doar românii sunt bătuţi în cap, ci e o problemă mondială. Vorbim desigur, despre traumele părinţilor care au nesimţirea de a avea un singur copil.


Absolut toată lumea, când e vorba de făcut copii, în speţă vorbind de făcut copiii altcuiva, e mai deşteaptă decât tine. Te duci în parc `vai ce copil drăguţ, când îi faceţi un frăţior? niciodată?? nu se poate aşa ceva, îl chinuiţi, copilul trebuie să aibă frate`. Te duci la părinţi `deci, când îi faceţi un frăţior, doar nu vreţi să crească singură`. Vecina de vizavi îţi face cu ochiul hoţeşte `hă, lucraţi la încă unul, nu? hai, că trebuie să aibă şi un frăţior`

Prietenii strecoară tot timpul apropouri subtile, despre cum copiii trebuie să crească în familii numeroase ca să se dezvolte corect, iar când tu încerci să le explici că ai altă părere , îşi dau coate atotştiutori, la modul` e clar, nu ştii nimic, o să vezi în timp sigur o să îţi schimbi părerea`.

Nu bă, nu o să mi-o schimb.

Am crescut într-o familie cu 3 copii, fiind fratele mai mare. Nu reuşesc să îmi aduc aminte un moment în care am fost cu adevărat fericit. Pentru că restul momentelor sunt acoperite de cozi la lapte, de bebeluşi urlând, de scutece pline de rahat, de meciuri de fotbal ratate pentru că trebuia să stau cu `ăia micii`, de după amiezi de vară petrecute în casă, pentru că mami şi tati sunt la muncă şi cine altcineva să stea cu `ăia micii`, de jocuri pierdute, de prietene şi prieteni pierduţi, de lecţii neînvăţate pentru că seara mi-o pierdeam făcând lecţii cu ăia micii, de spaime gen să nu cadă pe fereastră, să nu bage degetul în priză, să nu îl calce maşina. Dealtfel, şi acum, dacă trec strada împreună cu fratele meu, care are şi el un 30 de ani, am tendinţa de a-l lua de mână.

Nu mă înţelegeţi greşit, îmi iubesc fraţii extrem de mult, amândoi sunt deja adulţi responsabili, cu familiile lor cu tot, dar parcă aş fi vrut să îmi aduc aminte altfel de copilărie şi adolescenţă, nu să am amintirile unui părinte, începând cu vârsta de 6 ani.

Da ştiu, e uşor să spui că tu ca părinte nu ţi-ai împovăra copilul cu aşa ceva. Dar atunci când viaţa te izbeşte cu greutăţi, vei fi NEVOIT să faci lucrurile astea.
Aşa că eu prefer să am UN SINGUR COPIL fericit şi împlinit, decât o liotă de copii, pe sfert fericiţi, pe sfert împliniţi.

Îți mulțumesc că mă citești.

Poți susține cetin.ro cu un abonament de 3 USD

76 comentarii

  1. fiecare cu parerea lui insa conteaza foarte mult si situatia financiara a familiei astfel poti sa eviti unele compromisuri pe care majoritatea parintilor le fac.

    Thumb up 0
  2. #2

    Același lucru ar trebui spus si despre a face un singur copil.
    Poate nu imi doresc deloc, poate nu imi doresc ACUM, poate nu am bani sa il cresc…
    Nu nene, tre’ sa faci copil, vezi tu apoi cu ce il cresti. Unde mananca 2 poate manca si al treilea.
    BULLSHIT !

    Thumb up 0
  3. #3

    Se pare că nici pe tine nu te caracterizează nevoia asta de a umple masa de paşti cu o căruţa de mediocri. Bine că te opreşti la unul. Eu am un vecin care face câte unul pe an şi nu dă semne că ar vrea să se oprească. Oricum, nu pricep de ce lumea nu acceptă că pot exista oameni (adică cei ca mine) care pur şi simplu nu vor copii. Oare e atât de neobişnuit că, în loc să şterg la cur un bebeluş, prefer să petrec timpul reparand motorete? E atât de rău să îmi doresc să dau banii de scutece şi facultate pe un Jaguar din 69? Egoismul ăsta aduce o gramadă de satisfacţii. Good for you, cabron!

    Thumb up 0
  4. Maica-mea a spus acelasi lucru ca si tine, ea avand doi frati mai mici pe care i-a cam crescut si m-a facut doar pe mine. Tata a fost de aceeasi parere ( si el cu doi frati mai mici), asa ca am crescut singura la parinti. N-am fost mai fericita datorita aspectului astuia. Ba chiar am avut un moment ( pe undeva pe la 17 ani) cand mi-am dorit foarte tare sa fi avut un frate sau o sora; partea buna e ca mi-a trecut destul de repede pentru ca aveam prieteni foarte apropiati si n-am considerat ca e nevoie de o legatura de sange pentru a tine la cineva la modul frate-sora.
    Pot sa spun doar ca depinde de parinti daca reusesc sa-si imparta dragostea tuturor copiilor. Mama mi-a spus ca ea n-ar fi fost in stare sa iubeasca doi copii la fel, asa ca a facut doar unul caruia a incercat sa-i ofere ce-a putut mai bun.
    N-am copii inca, dar eu mi-as dori 2.

    Thumb up 0
  5. Eu am fost singur la parinti…. Nush, am mai auzit chestii de genul, domne mie imi pare rau ca nu am avut frati.
    Nush, eu am crescut foarte bine si singur si nu mi-a lipsit fratele sau sora! Sincer, tot un copil imi doresc….dar hai, fie…poate doi!:))

    Thumb up 0
  6. #6

    dragos, am o situatie financiara buna. a avea mai multi copii nu e ceva intrisec, ce poate fi eventual impiedicat de niste imprejurari. e o alegere. eu aleg sa fac 1 copil. atat. e vointa mea.

    Thumb up 0
  7. #7

    Cata dreptate. De fiecare data cand vad un cuplu care are un singur copil, care sa spunem are, maximum 1 an, toata lumea ii intreaba cand vine si al doilea. De ce mama naibii e obligatoriu sa vina si al doilea ?! De ce oamenii nu pot sa isi vada fericiti de treaba lor fara sa se bage in viata altora ?

    Thumb up 0
  8. #8

    Arhi, singura problema care o vad eu la acest articol e ca familia din imagine chiar NU isi dorea 8 copii! La prima nastere au avut gemene, iar la a 2-a nastere a nascut pe ceilalti 6 (sextupleti cred ca se numesc). Oricum, ea teoretic trebuia sa aiba numai 2 copii… Asta e, se mai intampla!

    Thumb up 0
  9. #10

    Nu trebuie sa faci o „caruta” de copii, doi sunt suficient. Am crescut cu un frate si nu am pierdut nimic, doar atunci cand eram obligat sa dorm dupa-masa:) Uram sa dorm dupa-masa, dar uite ca acum s-a intors roata.

    Thumb up 0
    • #11

      dorian, de ce trebuie sa faci doi? de ce 2 sunt suficienti?

      Thumb up 0
  10. Mama are doua surori si un frate si tata trei frati. Deci au crescut in familii numeroase, DAR mai mult de atat n-au avut o stare financiara prea stralucita. M-au conceput doar pe mine. Nu i-am intrebat niciodata de ce nu au mai facut unu, maxim doi, dar din cele scrise in postare, imi dau seama si poate fi un raspuns. Au stiut ce inseamna sa cresti in greutati mai multi si probabil au spus „unu’ si bine”. Nu zic, mi-as fi dorit o surioara mai mica cu cativa ani, dar in genere nu-mi pare rau ca sunt singur la parinti. Interesant e ca majoritatea prietenilor mei sunt singuri la parinti 🙂 .. ce ne-am mai gasit. Eu mi-as dori sa am doi copii: o fata si un baiat de varste apropiate.

    Thumb up 0
  11. @Arhi- cum bre sa alegi sa renunti la saci embrionari? Eu n-as putea sa fac asta, adica sa aleg din ei, de exemplu il pastrez pe ala din stanga. Nop.
    In alta ordine de idei, daca n-as fi avut gemeni din prima si fara niciun tratament, m-as fi oprit la un singur copil fara doar si poate. 🙂

    Thumb up 0
    • #14

      ALEGEREA era dpdv genetic. daca te-ai uitat la show, unii dintre copii nu sunt chiar cei mai viabili ever

      Thumb up 0
  12. #15

    Ca si copil singur la parinti, am fost nitel privilegiata(si nici azi nu-mi doresc frate sau sora). Si sunt oarecum egoista (cam la fel ca toate fetele singure la parinti pe care le cunosc), si ma gelozez repede(la fel ca in paranteza precedenta). Un copil singur la parinti va cam creste cu sentimentul ca totul i se cuvine si conceptul de „sharing” ii e oarecum paralel. Asta nu-i neaparat rau, dar daca posibilitatile financiare o permit, eu zic ca 2 is the magic number. Cu conditia desigur ca parintii sa nu-l exploateze pe cel mare si sa-l transforme in dadaca pt praslea. Ca aia nu e copilarie!!!(De altfel, in tari „civilizate” cica ar fi interzis asa ceva si daca n-ai bani de nanny, musai sa stai cu aia mici acasa, nu poti sa-i pui povara asta in carca unui din copii)

    Thumb up 0
  13. eu sunt copil unic si mi`a mers tare bine. cateodata m`am mai gandit cum ar fi sa am o sora sau un frate, probabil ne`am fi batut ca chiorii si ne`am fi inteles bine de la adolescenta incolo. daca ar fi dupa mine as vrea un singur copil (de preferat fata) dar momentan nu ma imaginez cu copii deloc, desi ar cam trebui.

    Thumb up 0
  14. Doamne, cat mi-am dorit sa fiu copil singur la parinti!!!! Nu as face decat un copil. Mai bine sa fie egoist si sa se lupte singur decat sa aiba „agatat” inca pe cineva care-l cicaleste, il ia jucariile, il freaca cu lectiile sau cu iesitul la joaca.

    Thumb up 0
  15. Aia din poza nu au divortat?
    Cat despre a avea unul sau mai multi copii, as opta ptr 2. Si asta nu din cauza faptului ca am fost singur la parinti si mi-am dorit un frate sau o sora. Nici din prisma faptului ca e al dracului de scump sa ii oferi unui al doilea copil un trai decent.
    E simplu, am suferit un accident in copilarie si era sa mor. Parinti erau destul de batrani si am vazut ce inseamna suferinta.

    Thumb up 0
    • #19

      nu cred ca moartea unui copil poate fi suplinita cu altul. sunt 2 entitati distincte

      Thumb up 0
  16. #20

    2 e cu pereche. Ăştia cu 10 copii nu au divorţat? Chiar am uitat de aspectul ăsta.

    Thumb up 0
  17. #21

    Pe de alta parta, mai sunt cate unii carora daca le spui ca nu ai frate/sora, te compatimesc si tin sa iti povesteasca cat de misto este sa ai, si ce copilarie frumoasa au avut ei cu tot cu fratii lor. Le transmit si pe aceasta cale un calduros: sugeti p99u9l9a!

    Thumb up 0
  18. #22

    Bunica din partea mamei mele a provenit dintr-o familie cu 13 copii (facuti pe rand, nu gemeni). Din pacate unul dintre copii a murit de tanar, restul de 12 reusind sa-si faca la randul lor familii si copii.

    Ca fapt divers, se pare ca pe vremuri se faceau multi copii, din ce mi-a spus mama, cazul cu 13 copii nu era iesit din comun. Mama are 60 acum, deci vremurile cand mama lui mama se nastea intr-o familie cu 13 copii, nu sunt in urma cu 40 de ani..

    Thumb up 0
  19. Corect, dar nu e ca si cand ti-ai lua 10 caini si 15 pisici…

    Thumb up 0
  20. #24

    Conu Arhi, imi face placere sa iti spun ca acest cuplu este milionar. si nu in gene precum in reclama, ci in dolari, d’aia americani. Stai lin, ca au facut bani buni din asta..

    Thumb up 0
  21. #25

    Arhi, nu trebuie neaparat 2. Fiecare familie ar trebui sa stie ce vrea, eu stiu ca vreau doi. Avand un frate n-am avut cand sa ma plictisesc. Cu cine ma mai bateam daca nu cu fratello 🙂

    Thumb up 0
  22. #26

    La fel sunt si eu, fratele mai mare din 3 copii. Si nu mi-as putea imagina viata fara frati. Nu l-as fi dat pe nici unul dintre ei ca sa pot merge la un meci de fotbal.
    Si nici macar n-am fost fratii aia din poveste, care se inteleg tot timpul de minune. Ne bateam ca chiorii, ne sterpeleam unul altuia lucrurile, ei erau mereu nemultumiti cand trebuia sa poarte hainele care mi-au ramas mici etc. Dar era excelent sa am pe cineva pe aceeasi minte cu mine, cu care sa ma pot juca sau sa pot discuta tot timpul tampeniile ce ne treceau prin cap. Poate a contat si faptul ca frate-meu e f. apropiat de mine ca varsta…
    Arhi, ce diferenta e intre tine si fratii tai?
    PS: Numarul magic de doi copii provine probabil din faptul ca multa lume vrea sa aiba si baiat si fata. Sau ca sa se mentina populatia cat de cat constanta (cei doi parinti vor fi inlocuiti de doi copii samd).

    Thumb up 0
    • #27

      corcodusul, 6 si 7 ani
      superalix stiu, am urmarit showul pana la un moment dat. de fapt, de la bani s-au si despartit. iar acum se cearta de la cine are dreptul de a-i televiza pe aia mici. mizerabili.

      Thumb up 0
  23. Am o sora mai mare si nu tin minte sa fi fost deranjata vreodata de prezenta mea. Nu am reprezentat un impediment in copilaria si adolescenta ei! Depinde de parinti cum reactioneaza, sa nu isi impovareze primul nascut cu grija copilului/copiilor mai mici. Tu ii faci, tu ai grija de ei…nu faci bebe nr. 2 sa-i dai ocupatie lui bebe nr. 1

    Thumb up 0
  24. Cei din poza au dorit doar 2 copii, nu 8 insa la a doua nastere tipa a nascut 6. Ce era sa le faca? Sa pastreze doar unul din cei 6?

    In alta ordine de idei, sunt de acord cu tine. Daca nu iti permiti sa cresti mai mult de un copil de ce ai face o mica echipa de fotbal? In ideea ca te vor ajuta cand ajungi batran?

    Thumb up 0
  25. #30

    @ Arhi

    ai dreptate…insa ar ramane macar cu un urmas

    Thumb up 0
  26. #31

    Nu exista formula magica.
    Nu exista adevar universal in ceea ce priveste fericirea unei familii.
    Poate unora le place sa fie baby-sitteri pentru fratii mai mici. Poate unii isi aduc aminte cu placere de momentele cand dormeau 3, sau 5 sau cati or fi fost in aceeasi camera. Poate unii, din contra, s-au simtit privati de unele chestii din cauza ca trebuiau sa imparta. Fiecare cu ‘zda ma-sii cum se zice.
    Deci, nu inteleg de unde inversunarea pro sau contra unul/mai multi copii. Dealtfel vad ca si discutiile din comentarii bat mai mult spre pro/contra 1/2/7 copii. Ca eu (nu) am avut si (nu) a fost bine. Asa, si? Relevanta 0, e vorba de tine, eu poate sunt altfel.
    Inteleg nedumerirea fata de tampeniile de genul „da’ cand ii faceti un fratior/ o surioara”. E singurul lucru corect din articolul asta.

    Thumb up 0
  27. I hear you man! 🙂
    Si noi doecamdata ne-am oprit la unul, insa e chiar enorm numarul de persoane care ne indeamna sa mai facem unul si culmea, toti astia au exact cate un copil. Niciunul din cei care au cate doi copii nu ne-a sugerat ca ar fi cazul sau ca TREBUIE” sa mai facem inca unul. De ce oare?

    Thumb up 0
  28. Hm, ia sa vedem… Sunt fata, singura la parinti. Fiecare problema a parintilor mei a trebuit sa o duc singura. Nu exista ca nu am timp, am si eu viata mea/problemele mele, cand raman cu caruta in drum, moldoveanca tre sa alerge sa o repare ca doar n-are cine altcineva sa faca asta. Toate frustrarile, toate fricile inconstiente ale parintilor mei s-au varsat in capul meu. Toata atentia parintilor mei s-a varsat in capul meu, ceea ce nu pot spune ca a fost excesiv de bine, daca aveam macar un „sibling” poate imparteam „atentia” asta si aveam si eu loc sa respir.

    Din punctul meu de vedere, un copil isi dezvolta o personalitate mult mai frumoasa daca are frati decat daca este singur. Cicaleala si furatul jucariilor au si ele rostul lor: te intaresc, te invata relationarea, negocierea, te invata cand merita sa lupti pentru ceea ce vrei, te invata renuntarea.

    Pe de alta parte, sunt de acord ca nimeni nu are voie sa iti spuna tie cum sa traiesti. Eu vreau sa fac si 10 copii daca pot din punct de vedere fizic – sunt sigura ca o sa se gaseasca destui care sa-si dea cu parerea si o sa fie o placere sa le explic ca-s prosti

    Thumb up 0
  29. #34

    „Dealtfel, şi acum, dacă trec strada împreună cu fratele meu, care are şi el un 30 de ani, am tendinţa de a-l lua de mână.” – cea mai tare propozitie din istorie. :))

    Thumb up 0
  30. Daca ai bani …. faci si 5 …. exemplu tau e exemplu elocvent pt familiile de rromani incompetenti …

    Eu am alta boala mi se explica ca e de mare succes sa ai copil …. desi …. parca sa faci SEX e NASA …..

    Thumb up 0
  31. #36

    io cred ca asta e un lucru romanesc, sa dai sfaturi nesolicitate vecinilor de bloc despre familia lor

    Thumb up 0
  32. Vai ce ma enerveaza emisiunea asta…

    Thumb up 0
  33. #38

    Cum reactionezi daca la 40 de ani arhi-bebe scrie pe blog ca nu i-a placut deloc sa creasca singur si ca ar fi fost bucuros sa renunte la o parte din jucarii doar ca sa aiba un frate? Nu te-ar macina un pic ideea ca ai facut tot ce ai putut sa fie totul bine, dar poate nu a fost ceea ce trebuie?
    Pana la urma multi isi doresc ceea ce nu au au/au avut.

    Thumb up 0
  34. „the leak of money is the root of all evil”
    unii parinti nu se gandesc la ce vor copii sau ce vor vrea.
    copii singuri la parinti am intalnit si cunoscut nenumarati si care isi doreau un frate, fiind chiar invidiosi pe altii cu frati, surori.
    oricum suntem cam multi, asa ca mai rariti-o! 😀
    aia din poza- jenant. sa folosesti odraslele sa faci si tu un ban cinstit….haha

    Thumb up 0
  35. #40

    Sunt complet de acord cu „Moldoveanca” , si eu sunt singur la parinti si mi-am dorit un frate/sora.Am noroc ca macar am mai multi verisori dar nu se compara.

    Daca poti financiar macar ia in considerare ideea de a mai avea un copil.Cand ai doar unul toate pica pe el,si bune … dar si rele.

    Cand parintii mei vor muri , eu pe cine voi mai ai avea? .Prieteni si restul familiei.Dar nu se compara cu un frate/sora .

    Eu voi face sigur minim 2 copii, toti banii din lume si toate jucariile nu m-au facut mai fericit, sunt doar chestii materiale.Sunt doar lucruri , chestii de care ne folosim si pe care le uitam .Mare lucru ca no sa aiba ambii copii jucarii de 1000$ .

    Thumb up 0
  36. #41

    Arhi, de multe ori aparitia celui de-al doilea copil o decide primul nascut, nu parintii, oricat ar parea de ciudat sau de putin probabil.
    O prietena de-a mea avea un baietel care, avand vreo 2-3 ani, se juca asa de fericit cu niste verisori de seama lui si plangea cu atata disperare cand astia plecau acasa, incat, impreuna cu sotul, au luat decizia de a avea bebe nr 2. Care a venit destul de repede, e tot baiat, are 4 ani acum; copchiii se joacade mai mare dragul impreuna, cel mare a invatat ce este disciplina fara sa-i impuna nimeni (de ex, ca intre anumite ore nu e bine sa se joace de-a balaurul, aka sa scoata niste sunete ascutite si sa dupaie prin hol, ca doarme bebe); aparitia lu’ frate-su l-a responsabilizat mai eficient si mai usor decat ar fi reusit, probabil, parintii.
    Nu spun ca e o regula, dar e bine sa te-arati flexibil; ce gandesti azi e posibil sa nu mai coincida cu ce vei gandi peste 3-4 ani…

    Thumb up 0
  37. #42

    Am un frate mai mic si da am avut grija de el cand era mic, dar sincer tot ce a contat e ca mi-a fost unul din cei mai buni prieteni inca de la inceput. Si inca suntem, daca tot avem un business impreuna. Mi-e amar daca ma gandesc cum ar fi fost viata mea fara el prezent. Da, poate ne-am certat pe o bitza candva, dar a fost un moment fain cand am invatat sa impartim fara sa ne spuna un adult asta (de fapt eu am invatat de la el). Cel putin la varste fragede un prieten nu se compara cu un frate, eu ma simt f. norocos ca l-am avut alaturi.

    Nu toata lumea a avut viata ta.

    Thumb up 0
  38. #43

    I agree.
    Fiind un copil singur la parinti, vreau sa va asigur pe toti ca nu m-am simtit niciodata singura si le multumesc parintilor mei ca nu m-au facut decat pe mine. Nu este nevoie de frati & surori pentru a deveni o fiinta responsabila si sociabila. Totul depinde de cum te cresc parintii si de personalitatea ta, nu daca ai frati sau surori. M-am saturat sa aud tot felul de bullshit despre ce am ratat eu ca n-am frati sau surori. Ce-am ratat? Faptul ca parintii mei n-au facut niciodata diferente intre mine si altii? Faptul ca nu ma cert cu altii incontinuu? Sa fim seriosi.

    Thumb up 0
  39. #44

    Diana, care cearta incontinua ? cunosc multi frati ,se mai certau copii din cand in cand dar asta se intampla in orice relatie .Si cu prietenii te mai certi din cand in cand dar in final te bucuri ca ii ai nu? .

    Daca tu crezi ca un frate/sora te face sa devii responsabil sau sociabil gresesti amarnic.

    Doar parintii care nu sunt puternici doar aceaia nu pot sa se comporte cu ambii copii aproximativ la fel.

    Asa-i ca esti putin mai egoista? 🙂 nu iti place sa imparti nimic , asta inteleg din tonul tau.

    Sunt de acord cu „Ingrid” si parerea copilului ar trebui sa conteze.

    Thumb up 0
    • #45

      sabin, inainte de a emite judecatile astea de „profunda” valoare, citeste articolul la care fac referire. poate te mai luminezi putin

      Thumb up 0
  40. Cand esti singur la parinti nu inveti anumite chestii. Nu stii cum e sa imparti cu cineva, nu stii ce inseamna ca nu se poate, nu stii ce inseamna ca daca iti ia tie, trebuie sa ii ia si fratelui si asta inseamna prea mult etc. Vei spune „ok, vreau ca al meu sa n-aiba nici un lips”. Dar eu nu cunosc nici un copil singur la parinti care sa nu fie egoist. Cand sunt mici, toti vor sa fie politistul, superman, ben ten si alte rahaturi. Hotul, personajul negativ, portarul la fotbal, astia sunt toti copii cu frati.

    Tocmai m-am certat cu unul dintre cei doi frati ai mei. Cateodata ma scoate din minti, dar jur ca nici in momentele alea nu l-as da pentru nimeni. Astia sunt oamenii care m-ar ajuta indiferent de situatie.

    Thumb up 0
  41. Corcodusul si moldoveanca bine scriu!
    Ma bateam cu sora-mea ca chiorii, ii furam dulciurile, ca ea era de-aia gospodara, care punea deoparte, dar fereasca sfantu’ sa se fi luat cineva de ea, muream cu el de gat. Eu ii verificam temele, eu ii dadeam ce sa citeasca, eu o scoteam la film sau discoteca. Si acum sunt tot fratele cel mare, al carui cuvant conteaza, chit c-avem peste 40 fiecare si cate 2 respectiv 4 copii (eu :-))) ).
    Ai mei copii se inteleg exceptional, chit ca doar 2 sunt frati de mama si tata, abia asteapta sa vina vacantele, ca sa se adune. Cei doi mai mari, care cresc impreuna, sunt aproape nedespartiti, cel mai mic asculta dumnezeieste de fra-so, chit ca se mai cearta/ bat. Si ca la mine cu sora-mea, sar unul pentru altu’, cel mare e model pentru cel mic.
    Dar, apropo de ce-a scris Arhi, e enervant cand cei din jur se baga in planificarea familiei tale. La mine a fost invers, eram proaspat somer, si, in afara de-o bunica desteapta, ce ne-a zis ca daca ea a crescut in saracia razboiului, putem si noi creste 2, restul-toti ne explicau de ce sa nu-l facem pe-al doilea, ca vin vremuri grele…
    Pica multe pe capu’ tau cand ai frate mai mic, dar nu te simti niciodata singur, ai un prieten pe viata! 😉

    Thumb up 0
  42. Eu am fost singur la parinti, si as fi vrut un frate. Mai mare, mai mic, geaman…l-as fi vrut. E alta atmosfera in casa 🙂

    Si alta idee ar fi : decat unu rasfatat, mai bine 2 invatati sa-si pastreze lucrurile

    Thumb up 0
  43. #49

    Da mai oameni buni, din cauza ca sunt singura la parinti sunt o egosita si bineinteles, am fost crescuta in puf si nimeni nu mi-a zis niciodata ‘nu’.

    Hai sa nu ne mai mirosim in ciorapi. Adevarul este ca nu mi-a lipsit niciodata nimic din ceea ce a fost necesar (mancare, haine, rechizite si un acoperis deasupra capului), dar crede-ma sunt departe de a fi o rasfatata. Dovada e ca imi platesc scoala singura si nu stau cu cersitul la ai mei cand am nevoie de ceva. Am auzit ‘nu’ de multe ori in copilaria mea si n-am avut tot timpul tot ceea ce-am vrut. M-au invatat ai mei ca nu totul mi se cuvine si fara ajutorul fratilor & surorilor. Poate ca nu stiu cum e sa ai grija de un copil de la varsta de 10 ani, dar nici nu-mi doresc. O sa am vreme cand o sa am copilul meu, poate unul, poate mai multi.

    Singurul lucru care m-ar putea califica drept egoista e ca nu ii impart pe ai mei cu nimeni si ca mama & tata se bucura nespus de mult cand ma vad ( cam rar). N-am sa am niciodata ganduri de genul ‘mama o iubeste mai mult pe sora-mea’, cum a avut mama si cum au o multime de alti copii (nu zic ca toti).

    Thumb up 0
  44. Ar fi culmea sa te vad cu frati-tu de mana 😀 … El la 30’j de ani. Tu 36 nu? (30 + 6 cand ai inceput „parent-hood-ul”). That’d be so gay …

    Thumb up 0
  45. #51

    @Flo: imi pare rau, dar nu sunt de acord cu tine in legatura cu anumite chestii (si chiar daca nu pare, nu sunt fiu unic. ceea ce imi permite, insa, sa emit pareri atat din pozitia unicului copil cat si din cea a fratelui mai mare sta in diferenta dintre mine si sora mea, mai precis 11 ani, diferenta destul de mare, imho.)

    „nu stii ce inseamna ca nu se poate” – aproape 100% bullshit, asta tine de educatie, nu de frati. parintii ar trebui sa inoculeze chestia asta, nu contextul de a avea un frate sau sora. ai mei au facut lucrul asta cu mult timp inainte de a avea eu o sora. cele mai bune exemple sunt copiii oamenilor putrezi de bogati, dar si cu nitel creier ( recte copilu nu poate avea tot, chiar daca contu lu tati poate, sau care incep de jos chiar daca tati ar putea sa-l faca din prima CEO)

    „Vei spune “ok, vreau ca al meu sa n-aiba nici un lips”. Dar eu nu cunosc nici un copil singur la parinti care sa nu fie egoist.” Poate tu nu, dar eu da. Si in legatura cu faza cu lipsurile, e normal sa vrei sa-i poti oferi copilului tot ce isi doreste, dar prea des se pica in extrema cealalta, ce ziceai tu cu „nu se poate”. si asta tine de educatie.

    In schimb, recunosc, ai si dreptate: „Cand esti singur la parinti nu inveti anumite chestii.” In concluzie, fiecare cum ii e norocul. Pana la 11 ani (adica atunci cand a venit sora mea) nu simteam nevoia de o sora sau un frate. Pur si simplu am fost anuntat ca „o sa mai fie cineva”. Mno, as mai scrie multe, dar sunt lucruri personale, care nu intereseaza pe nimeni. Cam atat pentru ora asta tarzie…

    Thumb up 0
  46. #52

    Si nenea Jon e un „mizerabil” pentru americanii casnici (gen telespectatorii acasa tv). I-a luat logodnicei lui un inel de 200.000 euro. Si de aici interesul pentru o noua serie platita bine.
    Nu uita sa te gandesti si la batranete cand un copil va trebui sa te viziteze.. daca ai 2 macar au posibilitatea sa o faca cu randul. Zic.

    Thumb up 0
  47. #53

    Si eu am ales sa fac doar un copil. Acum imi pare rau, ar fi trebuit sa-i ascult pe cei care imi ziceau ca trebuie sa-i fac un fratior. Pentru ca va fi singur. Deja e singur si-mi reproseaza asta. Are 10 ani si-mi cere zilnic imposibilul: inca un frate sau o sora. „Sa adoptam” imi spune cand zic ca nu mai pot face altul.
    E unica decizie luata in viata de care imi pare rau. Dar la timpul acela ziceam ca e suficient unul, caruia sa ii pot oferi cat mai mult, sa nu trebuiasca sa impart la doi, sa fie fericit si sa nu se simta frustrat.
    Ne-ai povestit ce greu ti-a fost in copilarie cu frati mai mici. Dar acum, la maturitate, iti poti imagina viata fara ei? Ai fi mai fericit daca ei n-ar exista?
    Si da, sunt oribil de enervanti cei care iti tot dicteaza ce sa faci cu viata ta, cati copii sa ai. Aici sunt perfect de acord.

    Thumb up 0
  48. #54

    Din ce a comentat lumea pe-aici, cel mai bine e sa ai frati apropiati ca varsta sau sa nu ai deloc…
    Concluzia mi se pare clara: daca vrei sa-i faci un frate, nu astepta pana face primul copil 7 ani. Trebuie ca ambii sa se simta copii in acelasi timp, nu sa fie cel mai mare un fel de suplinitor de parinte pt. cel mic.

    Thumb up 0
  49. #56

    Recomand „Spartacus Blood and Sand” pacat ca sunt doar 2 sezoane , mai apare al-3-lea in 2011

    Thumb up 0
  50. @alex: Exista si exceptii, asta e clar. Dar pot sa iti spun cu o precizie dementiala daca un om este sau nu singur la parinti doar dupa cum vorbeste. Sunt expresii si cuvinte care pur si simplu nu intra in vocabularele copiilor cu frati.

    Oricum, supremul avantaj e la maturitate cand va avea cine sa te sustina in momente dificile. Nu rudele indepartate, nu prietenii, ci fratii

    Thumb up 0
  51. #58

    Vad pe aici ca unii din voi spun ca cei singuri la parinti NU STIU CUM E SA IMPARTA UN LUCRU
    Oameni buni, sunt singur la parinti si NICI nu vreau sa aflu cum e sa imparti un lucru. Da sunt egoist. So? Ma simt foarte bine asa.
    A, si daca tot faceti mai multi copii, asigurati-va ca aveti si bani, nu luati haine de la unul ramase mici ca sa le dati celuilalt. La fel si cu o portocala. Sa imparta portocala in 2 ca sa vada cum e sa imparti e cea mai mare tampenie. Fiecare cate o portocala, frate.
    Nu faci 2 copii ca sa faci teste pe ei sa vezi cum isi impart si cacatul 😐

    Thumb up 0
  52. Si eu sunt singura la parinti si mi-e foarte bine, dar probabil ca m-as fi descurcat cu un frate sau o sora. e greu sa fii frate mai mare, stiu de la prieteni cu frati si surori mai mici si diferente de varsta de 4 pana la 10 ani. sunt de acord cu @ingrid, si parerea copilului no. 1 conteaza, si cred ca parintii n-ar trebui sa-l faca bona pe copilul no. 1, e trist. faza cu „se maturizeaza, devine responsabil” mi se pare abureala, primul copil are si el dreptul la copilarie, nu sa vada de al mic nonstop.

    Thumb up 0
  53. #60

    Eu de pe la 4 ani am inceput sa miorlai ca vreau frate/surioara. Cand am avut 7 ani s-au induplecat de mine. Mi-am iubit fratele, nu l-am considerat o corvoada, era adorabil, galagios, si chiar daca ne mai certam, ne impacam mereu. Acum cand am crescut diferenta dintre noi nu mai pare atat de mare. Nu am regretat niciodata cei 7 ani de copil singur si rasfatat. Nu se compara. Dar ma rog, fratele meu s-a nascut dupa 90. Deja erau pampersi si lapte la liber:P

    Thumb up 0
  54. #61

    :)..Am pretentia ca nu vom repeta greselile parintilor nostri..

    Thumb up 0
  55. cel mai bine e sa faci 2 cu maxim un an jumatate diferenta intre ei. nu o sa fie afectat nici unul prea tare

    Thumb up 0
  56. #63

    Eu am toata bunavointa si voi aduce pe lume inca 5-6 frati pentru copilul meu doar dupa ce vom emigra in tara aia cu canguri!
    Ca femeie, poti face copii pana la menopauza. Am 30 ani acum, iar mama a intrat la menopauza pe la 50. In 20 ani am timp sa torn cel putin inca 9, dupa modelul Gosselin!

    Thumb up 0
  57. #64

    @Rex: Unul dintre strabunicii mei provenea dintr-o familie cu 13 copii, la fel strabunica aferenta. Sa-ti spun ca bunicul meu a avut 107 veri primari? 🙂

    Thumb up 0
  58. Moldoveanca are foarte mare dreptate! Eu nu m-as opri la un singur copil niciodata, si de-ar fi sa aleg as alege din nou sa am frati 🙂 buni rai… nu conteaza

    Thumb up 0
  59. Sunt copil „singur” la parinti si sa mor daca m-a durut chestia asta. E adevarat ca tind sa fiu usor egoista si imi place sa am lucrul meu, dar asta nu inseamna ca sunt ‘anormala’ sau ca nu stiu sa impart chestii.

    In ambele cazuri poate merge nasol. Si singur poti fi nefericit, si cu frati, mai ales daca ai ghinionul sa te nasti primul. Oricat de „cool” este acum la 30 de ani sa rememorezi cum aveai grija de „aia mici”, pe vremuri ma gandesc ca nu a fost chiar misto. Il cred pe Cetin 🙂

    In ceea ce priveste dojo jr., ma gandesc serios deja la existanta sa. Dupa ce se va naste minunea in cauza, vom vedea daca ne mai tine de inca unul. Daca nu, e bun si un copil, ca oricum e destul de munca 😀

    Thumb up 0
    • #68

      eu zic sa va miscati rapid, ca mr.dojo se indreapta cu pasi rapizi pe panta descendenta:)))))))))))))

      Thumb up 0
  60. #69

    Nu judec pe nimeni, imi dau seama ca treaba cu fratii/surorile e relativa. Eu, de exemplu am un frate mai mic cu 5 ani ca mine. Parintii mei si-au dorit doar un copil ( tata a crescut cu alti 6 frati, iar mama cu un frate si o sora). Cred ca doar din dorinta mea foarte mare la 5 ani cand alergam dupa orice pasare, crezand ca ar putea fi barza :P, sa-mi aduca un frate sau o sora, au mai facut un copil. Ne-am inteles excelent, cu toate neajunsurile unei familii tinere, la inceput de drum. Acum eu am 25, el 20 si pot sa spun ca e cel mai bun prieten al meu si ca a fost asa din momentul cand l-au adus de la maternitate. E o chestie f misto sa ai amintiri, trairi, emotii comune cu cineva. Dar cred ca a contat foarte mult felul in care parintii nostri au coordonat relatia dintre mine si frate-miu, am fost de multe ori baby sitter pt el, dar nu am simtit-o ca pe o povara niciodata pentru ca am fost lasata sa-l consider ca egal al meu. I-am cam distrus copilaria :))) in sensul ca s-a maturizat mult mai repede decat alti copii de varsta lui, pe cand eu am copilarit mai mult decat altii de varsta mea. Stiu ca e cliseic, dar el e singurul om la care oricand pot sa apelez fara nici o jena, cu inima deschisa. Si doar prin prisma experientei mele, imi doresc doi copii. Si vad ca si ai mei sunt mai linistiti ca suntem doi,ca ne avem unul pe celalalt. Dar asta e doar o experienta, nu ma astept sa fie toata lumea de acord cu mine, fiecare, cum simte.

    Thumb up 0
  61. Mai sunt unii care fac +2 copii ca să aibă de backup în caz de „Doamne ferește”. 🙂

    Thumb up 0
  62. #71

    Salut ! Si eu am un frate cu 8 ani mai mic decat mine( eu acum am 31,el 23) si va jur ca il iubesc ca pe ochii din cap( si el pe mine la fel).Ai mei niciodata nu au facut vreo diferenta intre noi si cu toate ca ne bateam si noi ca nebunii ( mai mult eu pe el ),nu am ramas cu reminiscente.Intotdeauna ne ajutam in orice problema (bani,sfaturi ),avem si secrete-na,si noi ca fratii-.Eu una nu pot sa vad viata fara el.Acum am o fetita de 3 ani si sunt iar insarcinata (promit ca ma opresc dupa al doilea ).Il fac pe al doilea in primul rand pt ca ni-l dorim si stim ca suntem capabili si suficienti de maturi incat sa nu facem vreodata diferente intre ei.
    Respect parerea celor care se opresc la un copil ,dar si ei ar trebui sa le-o respecte celor care isi doresc mai multi.Pana la urma este o chestie subiectiva si tine de modul in care fiecare priveste viata.Suntem liberi ca pasarea cerului sa ne inmultim…sau nu.

    Thumb up 0
  63. #72

    n-ai inteles ideea… noi facem cate unu si tanti si nenea din poza compenseaza pentru fratiorul lipsa=))

    Thumb up 0
  64. #73

    daca tu nu o sa faci copii ,o sa-i faca tiganii , rromanii , islamicii si chinezii.

    Thumb up 0
  65. Ar mai fi si situatia in care, Doamne fereste, ramane copilul fara parinti. Atunci e mai bine sa aiba un frate/sora. Macar nu ramane singur pe lume. Pe de alta parte, un frate/sora contrubuie la dezvoltarea lor psihica si mentala (in bine), nu tb sa fie toti parinti de la 6 ani.
    Motive sunt sa faci 2 copii; faptul ca alegi sa faci unul e alegerea ta si numai a ta, insa efectele se rasfrang si asupra copilului care nu contribuie la aceasta alegere. Poate ca el/ea si-ar dori un frate/sora, nu? poate o sa-ti reproseze asta mai tarziu… Am vazut cazuri.

    Thumb up 0
  66. Eu am fost singura la parinti 15 ani. Apoi a venit frate-miu si a fost super ca aveam deja valente de mamica. De felul meu sunt bataioasa si independenta si cred ca daca ar fi venit mai devreme nu era ok……..cinestie, tine foarte mult si de parinti cum se impaca fratii. Eh si acum sunt la randul meu mamica, dupa 8 ani de casnicie in care am fost sufocati cu „pe cand”, si de ce NU si din ce MOTIV nu vine bebe. A fost hotararea si alegerea noastra si avem o minunatie de fetita, iar daca va fi sa fie candva sa vina nr #2, va fi tot hotararea si alegerea noastra. Toate bune.

    Thumb up 0
  67. Conform lantului slabiciunilor: „da’ voi cand va casatoriti?” urmata de „da’ voi cand faceti un copil?” si mai apoi de „da’ voi cand mai faceti unul?” ma intreb ce urmeaza dupa ce faci si al doilea copil…

    Thumb up 0