Asta pățește un tip care încearcă- să ajute un grup de refugiați. Desigur, nu putem să generalizăm, blabla, etc. Dar totuși, oamenii, în ignoranța lor sublimă și hipsterească, au impresia că viața reală e ca în filmulețele cu Angelina Jolie înfiind tanganikanezi. Oamenii se vor strânge plini de recunoștință în jurul albului darnic, îl vor privi cu pioșenie și vor săruta colbul lăsat în urma pașilor săi.

Din nefericire, viața reală e cumva altfel. în viața reală, homo homini lupus. Și oricâtă civilizație ne-am strădui să adoptăm, în clipe de cumpănă, adevăratul om apare la suprafață. Omul animalic, ce luptă pentru supraviețuire, omul căruia vrei să îi dai un deget, iar el îți ia jugulara, ca să îți ia toată mâna.

Dar e bine. Dacă nu ar exista această sancta simplicitas, această sfântă naivitate, parcursul valorilor în natură ar fi mult încetinit.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.