Screen Shot 2014-10-09 at 18.56.46

Scrisă de Cristina

Desi comentez des, chiar prea des pe aici, niciodata nu am avut nevoie de vreun sfat. Dar acum am, mai mult ca niciodata.
Eu sunt Cristina, am 35 de ani, un copil si o casnicie de 18 ani. Cu bune, cu rele, anii au trecut. Pe plan profesional am cunoscut o perioada de maxim avant pana acum 5 ani. De la 21 ani am muncit in strainatate. Perioada a fost intre 2000 si 2009.

M-am maritat din nu stiu daca sa ii spun dragoste ci.mai degraba din dorinta de a scapa de iadul de acasa. Cu timpul ne-am obisnuit unul cu altul si am invatat sa ne apreciem si sustinem. El m-a iubit intotdeauna, in felul lui, mai rece, mai distant. Nu m-a inselat niciodata, fapt fundamental in povestea ce urmeaza.

Asadar, la 21 ani am plecat la Londra. Distanta, nepasarea si indiferenta lui fata de iubirea pe care incercam sa i-o arat, m -au impins sa il insel. Ca l-am inselat nu ar fi poate, repet, poate atat de grav ci.mai grav e ca relatia a durat 8 ani. Am trait cei mai frumosi ani ai vietii mele. Am stiut sa ma ascund si astfel sotul meu nu a aflat niciodata. Sau cel putin asa am crezut.

Plecarea mea din Londra s-a produs pe fondul unei miscari gresite a insuratului meu amant. Nu intram in detalii. Ideea e ca mi-a pus o piedica din punct de vedere profesional, iar dezamagirea a fost atat de crunta incat am plecat in trei zile.

Daca sotul meu a banuit ceva, nu mi-a aratat niciodata.
In ultimii cinci ani trecuti de la plecarea mea, am incercat si reusit sa fiu o mama buna, o sotie iubitoare si mai mult chiar, sa il uit pe celalalt.

Dar clipa cea grea a sosit, si afland ca ma intorc in Londra pentru reinoirea atestatului profesional, fostul meu amant a redevenit disperat sa ma vada.
Ulterior, de la terte persoane, am aflat ca inca doi ani de la despartirea nostra, m-a cautat cu disperare, prin toate mijloacele posibile, discret.

Din schimbul de mailuri pe care l-am avut cu el in ultimele zile, i-am explicat ca in afara de singuratate, lacrimi si durere, el nu mai are ce sa imi ofere. Intoarsa la el, as ramane in umbra celebritatii lui pentru tot restul vietii. Amanta ascunsa cu grija de ochii presei si intotdeauna femeia de pe locul doi.

Ieri, sotul meu mi-a spus ca stie de ce plec la Londra sambata, ca si daca trebuie sa ma tarasca de par, tot ma urc impreuna cu el in avion si ca ma duce personal la amantul meu sa lamurim problema si durerea mea din ultimii 5 ani. Am inebunit cand mi-am dat seama ca a stiut de mult de relatia asta. Mi-a dat un ultimatum: duminica noapte, inainte sa ne intoarcem in tara, vrea sa stie daca mai are sau nu nevasta.

Copilul meu e mare. Nu ma judeca.
Langa fostul meu amant ma asteapta o viata plina de pasiune, cu o relansare profesionala mult peste visul oricarei femei, bani, dar si multa tristete, lacrimi, zile petrecute pe furis impreuna si intotdeauna, femeia din umbra.

Langa sotul meu ma asteapta o viata normala, fara profesia cu care am cunoscut faima (ce pompos suna) la Londra, fara pasiunea care m-a tinut in viata atatia ani.

Ce sa fac? Cum sa aleg ca sa nu gresesc? Si mai ales, ca la sfarsitul vietii, cand voi face bilantul, sa ies pe plus in toate privintele?