Să ne imaginăm un scenariu.
Vine el Amerigo Vespucci și descoperă america. Bravo, foarte tare, Columb, stai jos, nota 4 la geografie.
După ceva vreme, vine și don Esteban de Villariba și înfige și el drapelul spaniol în pământul celor liberi.
După încă ceva vreme, apare și don Eustachio de Villacocha, care, nu-i așa descoperă america și își înfige drapelul, mândru, în solul virgin.

După care, an de an, sezonier, în funcție de musoni, tot apare câte un don care mai descoperă america. Încă o dată și încă o dată. Și toată lumea se entuziasmează și bate din palme waw, deci ăsta a descoperit america? Trebuie să fie senzațional.

Exact la fel mi se pare cu alpiniștii.
Deci frate, să îți explic, am escaladat Chomolungma, Popocatepetl și Nanga Parbat.
Senzațional, ați fost primii?
Nu, în fiecare an, echipe din diverse țări le escaladează, ba chiar și de la noi le-au mai escaladat.
Și atunci, care e lauda? Că ați urcat? Nu e nimic deosebit în asta.

A nu se înțelege greșit. Nu minimizez efortul uriaș din spatele unei asemenea intreprinderi. Minimizez doar valoarea ei, prin orice prismă. Sponsori, conferințe de presă, eroii noștri care au făcut și au dres? De ce? Nu e ca și cum ar fi făcut-o într-o mână, cu cealaltă mână legată la spate, iar cu cealaltă să cânte din cimpoi. Aia da, ar fi o ascensiune tare. Dar când tu mergi pe drumuri bătătorite grav de alții, ce faci tu e hobby, nu eroism. Ce face Horia Colibășanu, care urcă fără oxigen, fără șerpași și, în general, fără ajutor, ăla da, e ceva ieșit din comun. Ce a făcut Coco Popescu, la fel.

Crina Coco Popescu a intrat în Cartea Recordurilor, la doar 16 ani. Este prima femeie care a escaladat Muntele Sidley, cel mai înalt vulcan din Antarctica, informează site-ul oficial al World Records Academy. Muntele Sidley face parte din „Cele şapte vârfuri vulcanice” ale lumii. Coco Popescu a devenit astfel şi cel mai tânăr alpinist şi prima femeie din lume care a încheiat circuitul celor şapte cei mai înalţi vulcani de pe cele 7 continente.

Iar când o fată de 16 ani face ce faci tu, dar mai mult, mai repede și mai bine, poate e timpul să te reprofilezi și să îți iei o muncă de birou liniștită.

Concluzia la ce vreau să zic.
Pe când un campionat mondial de alpinism în Himalaya? Toți cu aceiași bani, cu aceleași echipamente. Cine ajunge sus mai repede, câștigă. Eventual și cu cât mai puțini morți.
AIA DA COMPETIȚIE.

Later edit: Cititi putin cum e cu adevarat o expeditie in munti