Am pus-o de mămăligă

De vreo două zile aveam o poftă de mămăligă de nu mai puteam, abia așteptam să ajung în țară să mănânc o mămăligă de la mama, de-aia tăiată cu ața. Doar ce-am intrat pe ușă că sună telefonul, să-mi iau catrafusele de urgență, plecăm la Tokyo. Așa mi-a părut de rău, dar mi-a pus mama o punguță de mălai, mi-a îndesat-o în rucsac pe lângă mouse.
– Hai, măi mamă, poate se varsă peste laptop.
O să mă-ntrebe ăia la vamă:
– Ce-i asta?!
– Mătreață galbenă, ce să fie, așa facem noi românii.

Dar eram foarte bucuros că plec, unul din visurile din copilărie a fost să ajung la japonezi, să văd și eu grădina imperială, să beau un sake original, să mă întâlnesc cu Tom Cruise, chestii de-astea.

N-a fost așa cum mi-am închipuit că am avut program făcut la minut și foarte încărcat: studenți, cursuri, prezentări care nu se mai terminau, translatori care aveau prune-n gură, mai bine înțelegeam ce zicea ăla în japoneză.
– Ceai fănsân, hai fănfân… Taci, mă, c-am înțeles tot.

Ultima zi de cursuri, amfiteatru, intru frumușel, când se-așează lângă mine două constipate, una cu niște unghii mov în formă de triunghi, una îmbrăcată-n roz de mi-a ars ochii dar simpăticuță foc. Asta movă, mai aspră-n priviri, doar mi-a făcut cu mâna konnichiwa, hai să crești mare – că nici sâni n-avea săraca. Asta roz avea o gentuță de voiaj la ea cu inscripție HELL KITTY (eh, zic, s-o fi cojit O-ul de la atâta purtat) întinde mâna la mine, Yakoiu Kutava sau cum a zis ea acolo și deschide fermoarul la gentuță:
– Onghî, watashi Hell.
– A nu, mersi, eu am niște mălai…
Și iese, băi nene, din gentuță o dihanie de mâță zburlită de-am sărit de pe scaun.
– Nooo, ushumaaa, o dai-daaa… zice stăpâna.
– O dai tu, că eu n-o dau, dă-o-n doamne iartă-mă, ia să vedem, latră?

Pe urmă am zis, hai să nu fiu bădăran, e vizită de prietenie, o-ntreb:
– Pot să-ți mângâi pisica?
Ea cică hi-hi-hi, ha-ha-ha, you touch my tra-la-la, și se cocoloșește cotârloaica aia de mâță în poală la mine de n-am mai scăpat de ea, toată ora am mângâiat-o.

După cursuri aveam în program jocuri sportive, noi contra gazde. Ne-au bătut japonezii de ne-au rupt: și la șah, și la volei, și la tenis, dar nu le-am arătat pașaportul românesc, să nu-mi fac țara de râs.
Constipatele după mine. Cum dădeam o servă mai bună, burabo irî-san!
În fine, după tenis, în program era să luăm masa împeună.
Și vine aia roză bălăngănind așa din codițe și zice:
– Irî-san, mniom-mniom, papa-bun? și face semn așa cu degetele strânse mănunchi spre gură.
Ce vrea asta mă? să mi-o dea la cioc? Hai că merg. Și mă invită să mergem acasă la fratele ei, că vine și-aia mov, gătește frati-su.
Pe drum, nu știu ce naiba m-a apucat, am avut așa un sentiment foarte ciudat, știți cum e, când îți vin gânduri străine de tine și tu încerci să le alungi, ca la depresie. Doar că mă apucase o teamă fără motiv.
Poate din cauza cartierului în care m-au luat, că erau numai găști de-astea de ningeakis îmbrăcați în piele, cu creste de punkiști… Nu mai bine mă duceam eu la hotel? Făceam o mămăliguță…

Ajungem acasă, foarte de treabă japonezul, știți cum se înclină ei cu palmele lipite, i-am zis: gata, mă, că nu-s sfântu Ilie, nu te mai închina așa.
Și cu toată rușinea îi zic, băi eu vreau să fac un duș, că tenis și put a transpirație. El iar se închină și îmi arată baia și zice că foarte bine, și-așa trebuie să dea o fugă până jos în piață să ia nu-știu-ce pește proaspăt.
Intru în baie, încui ușa după mine, mă-nvârt puțin că n-avea ușă sau pereți la duș, era așa, doar stropitoarea aia sus, când observ că nu e nici prosop.
Doar pe perete un panou de butoane ca la lift: jet, fir de apă, pipi întrerupt, uscător cald, uscător rece…
A, gata, mă dezbrac, când să dau drumu la apă, cineva la ușă încerca clanța.
Eh, zic, poate mi s-a părut.
Dau ușor drumu la apă, iar se mișcă clanța.
Ei na, asta-i bună acuma, doar nu vor astea să intre peste mine. Și încă nu curge decât apă rece, mândria mea de român era încă mică… Ce mă fac?
Nu răspund, mă fac că n-aud.
Iarăși clanța mișcându-se, de data asta mai tare.
– Da, cine e?
Niciun răspuns de partea cealaltă, doar clanța care se mișca.
Ciudate japonezele astea. Ménage à trois pe muțește cât e frati-su după pește n-am mai auzit dar cine știe cât de fulgerătoare or fi – mua-mua-mua-sayo-nara!

Băi și clanța începe să se miște din ce în ce mai tare, și gândurile mele de pe drum dau năvală: Le-o fi atacat, naiba, vreun ninja de-ăla cu creastă, or avea gura astupată de nu pot răspunde, vai păcatele mele…
Ce să fac, că a fost apa cam rece, nunceagul meu stătea în jos… Iau poziția de bătaie cum am văzut eu în filmele cu Cichi Cean și așa cu spumă pe mine, zbang! deschid ușa.
Pe partea ailaltă, japonezele râdeau de le sărise primul nasture, eu cu mâna la nunceag, ele cu mâna la gură…

În momentul când am deschis eu ușa a intrat și frati-su. A scăpat ăla peștele din mână, a luat și el poziția de kung-fu, zic stai să vezi bătaie ce iau eu.
În mintea mea era ca la Mortal Kombat: FINISH HIM!
Moment în care, arătarea de mâță s-a dezgățat ușor de clanță, a trecut frecându-se de piciorul meu și s-a urcat pe veceu în cea mai perfectă tăcere.
-Asta e baia ei zice aia roză.
Aaa, deci de-aia n-aveți prosoape…

Ce să zic, mâncarea a fost foarte bună, a gătit japonezul un fel de ardei cu afine împachetate-n pește și-un sos de te lingeai pe degete. Bun de tot. Dar parcă tot mai bună mămăliga noastră.

35 comentarii

  1. #1

    Mno nea Ilie, iar am ras cu pofta,, de s-a dus naiba juma de corn pe jos,, a naibii pisică,, cred ca aia vroia sa ii mângâi alta pisică. Da sa știi mămăligă noastră e Sfânta,, însă mie acum mai an mi-a fost confiscata la întrarea în Albania,, nu știu pe ce motiv,,ca doar e galbena nu alba ca și coca aia ce-o exporta ei pe cai știute de ei.

    0

    • Sfânta mămăligă și preacuvioasa smântână 🙂

    • #3

      Cu smântână nu ma împac,, însă consuma nevasta, doar e fiica de ciobani de la Sibiu,, însă brânza consum în cantități destule cât sa ma înjure cei de la atlasib cand îmi trimite socru iarna,, sa am și eu pt sufletul meu

      0

  2. #4

    Sper ca la coborare din tramvai sa nu ma ia salvarea si sa ma duca la 6 cu diagnostic de Neailitoza Spastica Acuta ca tot vagonul s-a uitat la mine si jumatate si-au facut si cruce.

    0

    • Asta trebuie băgată-n nomenclatorul bolilor de cap: Neailitoză :))))

    • #6

      cruce si-au facut ca treceati pe langa vreo biserica. se uitau la tine ca esti chel cu barba

      0

    • #7

      Nea Ilie, o bagam daca asa zici ‘mneata!
      Lucica, ce te face sa crezi ca-s chel si cu barba?! Daca-s pletos si proaspat ras? 🙂

      1

  3. #8

    Zici ca am citit Shogun, varianta mai… 😀

    0

  4. #10

    Vezi, bre nea Ilie, daca n-ai intrebat p-aci inainte sa pleci de f’un translator bun? Iti recomandam io un baeat competent de numa’-numa’.

    0

    • Nea zăpadă, zici că avea prune în gură, al naibii, n-am înțeles nimic.
      – Aimă seipti dîribăr.
      Dacă nu ne-a zis chestia asta de un milion de ori.
      – Ce-a vrut ăsta să zică?
      Până am văzut reclama la Toyota: I’m a safety driver.

    • #12

      Ia-o p-asta! „Lojaa mooa”.
      Ps: sper c-ai vazut „Sfântul” in copilarie.

      0

    • :))))
      Și mai era diftongul „ÎĂ” care n-am înțeles niciodată ce însemna – cam ca ardelenescul „NO”.

  5. Am ras bine de tot. Hai Nea Ilie, cat mai multe si mai des

    0

  6. #16
    Alexandra

    Savuros ca mamaliga taiata cu ata si pusa imediat pe gratar, apoi unsa frumusel cu usturoi! 😀

    0

  7. #20

    sfara cu smotocei a supravietuit?

    0

  8. #22

    Ha ha ha….a naibii pussy.

    0

  9. #23
    Green

    Daca s-a aprins butonul ala cu pipi întrerupt dupa ce ai facut pipi sa sti ca inseamna ca ai problema cu prostata!

    0

  10. #25

    In viata mea nu am cunoscut decat 3 japoniezi dar mai ingamfati si superiori decat fiintele alea mai rar de gasit, niste scortosi melodramatici insultati ca nu stim traditiile lor plm cand pleci in tari straine mai ales pe alt continent mai ales in Balcani asteapta-te sa nu punem mana la gura cand iti tusim in fata iar daca putim a ceapa prajita ala e tot farmecul national ca doar nu bem sirop de trandfafiri sa ne basim frumos mirositor bai degeneratilor ce sunteti credeti ca nu am vazut filme de alea de-ale voastre?

    0

    • Pfff, niște idioți și japonejii ăștia, dă-i dreacu, eu nu știu ce se dau așa mari cu cultura lor că oricum Jomon a apărut după Burebista iar Zamolxe e mai tare ca Amaterasu, îl bate c-o singură mână.

    • #27

      pai n-ai inteles bre, am cunoscut 3 i-am cunoscut pe toti tu-le mama lor cu traditiile si florile lor de ciures

      0

  11. #28

    Superb! Nu sunt comentator de obicei, dar jos pălăria pentru talentul tau de povestitor. Mulțumesc.

    0

  12. #30

    Frumos voiaj. In Tara Soarelui Rasare (erau ciresii-n floare?) printre pisici, considerate de japonezi un fel zeitati aducatoare de fericire si noroc si gheise moderne, adica Lolite roz si mov (inteleg ca Lolita este o moda printre adolescente) si bineinteles
    Samurai – Nino de Angelo
    (una dintre melodiile preferate ale parintilor mei).

    0

    • Toate cireșele erau în floare – ca să zic așa 🙂
      Dar eu cu japoneze nu pot.
      Am auzit că dacă nu le legi bine – înainte – te bagă într-o cutie și crești așa ca bonsaiul, pătrat.

  13. #32

    Cat despre mamaliga, pacat ca nu le-ai rasturnat si tu, pe masa, o glorioasa roata solara, dacica, in compania fierbinte a slaninutei crestate si rumene, insotita si ea de oua ochiuri, cas si valuri de smantana.
    Am uitat ceva? Muraturile? Gogonele verzi si otetite sa spele eventuale greturi. Sau mai bine fara?

    1

  14. #33

    Sadice niponele astea. Seamana cu femelele alea, insecte, ce-l devoreaza pe bietul mascul in timp ce..hmmm! Bine ca ai scapat teafar si nevatamat. :)))

    0

  15. #34

    Yakoiu Kutava si tie, bre!

    0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Dacă doresti să dai like unui comentariu, trebuie să fii logat in contul tău de pe cetin.ro

Citește și...

Un fierăstrău care nu ar trebui să lipsească din nicio casă. Înainte aveam un Einhell de care nu eram extraordinar de mulțumit. Acum, sunt, e foarte mișto, tăietura e dreaptă și nu ies așchii la margini, indiferent ce ai tăia. Super bună, din cu totul altă clasă decât ce aveam eu. Plus, putere […]

Am o problemă masivă cu abordările care se vehiculează acum în presa de calitate din românia plus facebook. Despre amenințarea stihiilor care vor veni odată cu ajungerea la guvernarea a Veorikăi. Despre cum va arde totul, cum va curge lavă pe străzile orașelor, iar oamenii vor geme sub jugul împilării. Dar stai Dupa […]

Acum mulți ani, una din șmecheriile din comerț era să îți cântărească hârtia care ți-o puneau pe cântar, la mezeluri sau unde te duceai. Primeai un ditamai cartonul gros, de puteai izola de bombe irakul, care cântărea 200 de grame, după care mâncarea și, uite-așa, primeai hârtie la preț de salam de Sibiu, […]

Cât am stat cu nevastă-mea pe la Polizu, am căutat chestii de mâncare pe la tarabele alea de pe Buzești, supranumite stretfood, cu mâncare minunată, gătită de oameni deosebiți. Băbăeț, vă spun sincer, mai multe bășini decât la pastramagiii ăia care își câștigau pâinea vânzând chifle oamenilor nu am văzut de multă vreme. […]