Scris de Hana

Numele meu este Hana si va scriu pentru a discuta despre comportamentul angajatilor ambasadelor romane din diferite state. Va spun drept, as fi dorit sa le scriu direct lor si sa le cer sa isi ceara scuze, si sa ia masuri ca ceea ce mi s-a intamplat mie sa nu se repete, dar n-am incredere ca le va pasa.
Nu sunt eu singura, ba chiar as spune ca majoritatea romanilor care au vizitat o ambasada stiu exact despre ce vorbesc. Cunoasteti cu siguranta si dvs. cat de greu este sa rezolvi orice la un ghiseu romanesc; de cate ori esti intors din drum pentru ca iti lipseste cine stie ce adeverita, cerere sau copie legalizata. E frustrant. Iar cand locuiesti intr-o tara straina, si de eliberarea pasaportului atarna prelungirea contractului de munca si respectiv salariul din care iti harnesti si imbraci familia, e infricosator.

Doresc o schimbare. Doresc ca angajatii ambasadelor sa vorbeasca frumos, si sa incerce sa ajute cetatenii romani. Doresc ca atunci cand abuzeaza de pozitia lor, urla, vorbesc nepoliticos, ameninta, rad sarcastic, intorc din drum oameni cu probleme de rezolvat, sa existe consecinte. Doresc sa pot scrie direct ambasadei, pentru ca exista o adresa de e-mail pentru plangeri, si sa stiu ca s-a citit si se va cerceta cazul. Doresc ca lumea sa afle, sa admita ca exista o problema, si sa ceara aceasta schimbare.

Am plecat din Romania acum 5 ani. Am locuit, printre altele, si in Japonia, Hong Kong, Coreea de Sud, Austria si acum UK. Am vizitat aceste ambasade, si in plus pe cea din Köln, Germania.

Ambasada din Japonia nu a raspuns la telefonul de urgenta. Am aflat asta cand, urmarita de saptamani de un individ violent (stalker), si nestiind la cine sa mai apelez, i-am sunat. Aveam 19 ani, si nici acum nu prea stiu cum merge treaba cu protectia cetatenilor, daca exista macar – atunci eram foarte speriata si doream sa ma ajute cineva, sa imi spuna ce sa fac. Era joi, ora 5 dupa amiaza, august 2014. Liniile sunt deschise 24 de ore, cica. Am sunat pana la 8. Nu a raspuns nimeni. M-au ajutat niste prieteni sa ma ascund pana am parasit tara.

Ambasada din Hong Kong avea in septembrie 2014 doi angajati, mult prea ocupati pentru a rezolva cererile tuturor oamenilor care asteptau la coada la ghiseu. Era in timpul protestelor pasnice pentru independenta HK-ului, si liniile de trasport in cea mai mare parte a orasului erau inchise (am cautat in presa internationala atunci, dar n-am gasit nicaieri aceasta informatie). Am mers pe jos pana la Ambasada 3-4 ore zilnic ca sa stau la coada sa imi ridic pasaportul, de la inceputul programului (foarte scurt) pana la terminarea lui, si sa fiu nevoita sa plec si sa ma reintorc pentru ca nu s-a ajuns si la mine. Cand in sfarsit doamna a iesit cu pasaportul meu, l-a fluturat in fata mea si l-a bagat inapoi in buzunar spunand ‘l-ati cerut in Tokyo, nu se poate sa il ridicati in HK. Vi-l trimitem in Japonia si il ridicati de acolo’. Au urmat alte doua zile de vizite la ambasada si cereri induiosatoare pana domana s-a induplecat. Nu era vina dansei, asa era legea. Am semnat in HK ca l-am ridicat din Tokyo. Legislatia romana e o chestie foarte interesanta am aflat eu in ultimii ani. Nu are prea mult sens.

Ambasada din Coreea de Sud nu elibereaza vize. Cred ca nu e singura. Cat timp locuiam la Seoul am primit o oferta de munca la Tokyo si am vrut sa ma intorc acolo. Mi s-a spus sa ma intorc in Romania, sa astept acolo 3 luni eliberarea vizei si sa revin dupa. Pai de ce, daca eu oricum stateam 3 luni in Coreea? Nu se putea sa mi se dea viza unde aveam un acoperis deasupra capului, ca in Romania nu mai aveam unde sa ma intorc? Raspuns: nu s-a putut nici in ruptul capului si in Tokyo nu m-am mai intors de atunci.

Ambasada din Köln m-a dat afara in cel mai urat mod dupa ce le-am cerut ajutorul pentru ca mi se furasera actele, telefonul si banii. Am fost la dansii pe 2 octombrie 2017. Le-am spus ca locuiesc in Londra, si i-am rugat sa ma ajute sa ajung inapoi la sotul meu. Mi s-a spus ca n-au ce face, sa ma duc la Bucuresti. Le-am mai explicat o data ca locuiesc la Londra si n-am unde sa ma duc la Bucuresti. Mi s-a spus, din nou, sa ma duc la Bucuresti. I-am intrebat daca la Bucuresti macar mi se va face vreun act. Au zis ‘nu, nu vi se mai face nicaieri niciun act, dar acolo macar putem sa va trimitem’. M-au intrebat daca mai am vreun act pe lumea asta. Le-am raspuns ca am un certificat de nastere pe care nu il am cu mine si un buletin care a fost retinut de autoritatile britanice pentru studii. Dl de la ghiseul nr 4 a inceput sa urle (inainte striga) ca e ilegal ce am facut, ca nu ii pasa ca asa e legea in UK, n-aveam voie sa las buletinul, si sa ies din ambasada altfel voi fi arestata. Pai…fara acte sa ma intorc acasa, telefon sa contactez familia, bani sa supravietuiesc, cunostinte de germana de balta din liceu pe care cine le mai tine minte, ma dai afara din ambasada, in urlete si insulte?
Inainte de asta sunasem 4 ore, de la 8 dimineata pana am ajuns in Köln (eram in Sollingen, a durat ceva pana sa ajung). Nu mi s-a raspuns la telefon nici macar o data (se poate verifica sistemul call-center-ului care face legatura cu ambasada din Koln pentru toate mesajele notate de operatoare cu rugamintea sa fiu sunata inapoi de urgenta). Am sunat pe linia de urgenta a ambasadei pe la 11 dimineata. Conversatia a sunat cam asa ‘imi cer scuze ca va sun aici, dar nu mi s-a raspuns pe linia normala de azi dimineata si mi s-a furat pasaportul’ (urmeaza urlete din toti rarunchii) ‘cum indrazniti sa sunati pe linia de urgenta, cum sa fie furtul pasaportului o urgenta, inchideti imediat! tineti linia ocupata’ si dupa ce mi s-a repetat asta de cateva ori mi s-a trantit tel in nas. Nu mai povestesc cum am petrecut 4 zile in aeroportul din Köln si autoritatile germane si cele britanice s-au dat peste cap pana am intrat din nou in Londra, in timp ce urletele romanilor imi rasunau in urechi, si ma tot intrebam cu ce le-am gresit de m-au tratat in asemenea hal.

Ambasada din UK refuza sa imi faca acte de identitate, si mi-au raspuns (in scris) foarte nepoliticos. Ma tot fatai prin cladirea lor de luni de zile si problemele se aduna in loc sa se rezove. Nu pot sa imi inregistrez casatoria deoarece certificatul de casatorie britanic nu e conform cu cel romanesc. Nu au mentionat asta nici in cele 3 e-mailuri la care au raspuns zicand ca nu am nevoie de nimic special, sa ma casatoresc cum zice consiliul londonez, nici cand le-am trimis actele scanate la verificat cu 30 de zile inainte de audienta (asa e regula). Mi-au cerut sa il rectific, si asta tot fac de 4 luni de zile, dar inca nu e gata. Pe cat punem pariu ca imi vor cere sa platesc amenda pentru ca am intarziat mai mult de 6 luni pentru inscrierea casatoriei?
Buletinul imi expira in 3 luni si in Londra nu mi se poate elibera unul nou, ma tot trimit inapoi in Romania unde eu nu am pe ce adresa sa fac acte de identitate. Nici in Romania nu ma poate ajuta nimeni deoarece sunt casatorita, insa fara dovada – cap: declar fals starea civila si risc amenda? puscarie? , pajura: raman fara act de identitate pentru ca nu am certificat de casatorie. Pasaportul mi-a fost furat in Germania, dupa cum am mentionat, si ar exista posibilitatea sa imi fac pasaport roman cu domiciliul in strainatate (daca trecem cu vederea starea civila) dar nu pot demonstra domiciliul la Londra cu contract de munca, numar de asigurare, si contract de inchiriere al apartamentului. Poftim? Dar pot sa mint ca locuiesc la Bucuresti pe adresa colegului din facultate, unde n-am fost nici macar o data? Imi trebuie o hartie care dureaza 6 luni pentru a fi eliberata, si pentru care trebuie sa imi trimit buletinul, pe perioada nedeterminata, la autoritatile britanice. La ambasada din UK nu mai mentioneaza nimeni ca e ilegal sa nu tin buletinul la mine, si daca sunt prinsa sunt in culpa. O sa mentioneze dupa, ca cei din Köln.
La telefon mi-au raspuns o data desi i-am sunat 5 zile incontinuu, si pentru fiecare programare am asteptat 30 de zile. Astept cu nerabdare sa vad daca voi reusi sa rezolv un amarat de buletin sau voi fi deportata.
A si toate actele care sunt scrise in limba engleza trebuie traduse in romana. De ce, nu vorbesc functionarii Ambasadei Romane de la Londra engleza? Sau mai stoarcem niste bani, pe fata?

Sotul meu austriac nici nu mai vrea sa auda de ambasada romana, din orice stat ar fi. S-a urlat si la el intr-o veselie, si nici macar n-a inteles ce i s-a zis, ca in nicio ambasada nu se vorbeste altceva decat romana. Cu functionarii de la ghiseul ambasadei austriece am povestit, am ras, si am rezolvat tot ce aveam de rezolvat in sub 30 de min, de fiecare data cand am fost acolo.

V-am scris mult. Nu stiu daca va intereseaza povestea mea, dar nu stiam cui sa o spun. Cred ca mai multi tineri romani citesc cetin.ro decat ziarul, si m-am gandit ca poate asa experienta mea – si a multor altora – va ajunge si pana la urechile si ochii ambasadorilor si ministerului de externe. Si poate vom schimba ceva, legislatia facuta parca special pentru a face viata romanilor din strainatate imposibila, sau macar atitudinea romanilor din spatele ghiseurilor fata de cei din fata lor.