Comenta cineva la un moment dat că o femeie în jeanși și tricou are sex appeal cât o mătură. Femeia, continua omul meu, e femeie doar când poartă toculeț și rochițe.

Ha! Maddame în pantofiori și fustiț cățărându-se pe elicopter. S-ar bucura inginerii de proiect, săracii, că singura cucoană pe care o văd e Măriuca de la protecția muncii, care are 95kg și mustață. Măcar poartă rochițe…

Dar divaghez. Așa în jeanși și tricouri, de lipsă de sex-appeal nu m-a bănuit nimeni până acum, chiar dacă n-am fost niciodată genul care întoarce capete pe stradă. Probabil pentru că sex appealul nu este doar o chestie fizică.

Uite trei chestii aleatoare care mi se par sexy la un bărbat: vinișoarele vizibile pe antebrațe (probabil pentru că sugerează forța fizică, omoară mamutul și-l aduce acasă etc), vocea de bariton (pentru că testosteron) și simțul umorului, mai ales autoironia (pentru că e semn de inteligență).

Voi cum vedeți sex-appealul?