mihai giuran

De ieri mă uit la ziarele românești și nu îmi vine să cred ce văd.
Știrea e că unn tip a donat chestii și a făcut diverse acte de caritate pentru copii. Lucru lăudabil și de urmat pentru toți.

Ziarele românești nu îl văd decât ca pe „un bătrân, un pensionar, un vârstnic, un octogenar”. Serios, așa sunt deschise ABSOLUT TOATE știrile legate de acest subiect. Cu bătrânul care a donat pentru copii.

E ca și cum după ce ai trecut de o anumită vârstă, singurul lucru care te reprezintă este numărul anilor adunați și expresia lor lexicală în limba respectivă. Atât rămâne din tine în fața jurnaliștilor de azi. Ai trecut de 60 de ani, ești un bătrân. Cantitate neglijabilă care face chestii, din când în când, pe drumul spre moarte. Nu mai ești bărbat, nu mai ești om. Singurul lucru care te definește este vârsta.

Pe de altă parte, realizând că la FJSC e lector o nulitate precum Horea Bădău, înțeleg cumpăna în care se află jurnalismul românesc și încerc să sper că toți copiii ăia intoxicați de el și cei ca el vor avea puterea să treacă peste această traumă și să meargă mai departe și să învețe de la jurnaliștii străini.