V-ați gândit vreodată că există foarte mulți oameni cărora lucrurile pe care noi le considerăm simple și la îndemână le sunt complet inaccesibile? Cum poate un surd să audă o simfonie? Cum poate un nevăzător să vadă un muzeu?

Am fost săptămâna trecută, în trecere, pe la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța. Știu, pare ireal, dar, câteodată, merg și la muzeu, și la teatru, chestii de astea de culturalizare. Nu aș scris în mod deosebit, la început, dacă nu vedeam asta.

Așa am aflat de Arheotact. Proiectul care face mai multe din exponatele muzeelor din județul Constanța, disponibile și celor cu deficiențe vizuale. Mai exact, operelor importante din muzeu li se fac mulaje plastice care le expun atingerii și li se atașează descrieri în Braille, limbajul nevăzătorilor.

M-am interesat puțin pe subiect, după ce am vizitat muzeul. Sistemul mai conține și aplicație de telefon tip ghid turistic pentru iOS, Android și Windows, care are o interfață multilingvă, permite citirea codurilor QR sau selectarea numerică a exponatelor incluse, vizualizarea informațiilor de contact, orele de vizitare ale muzeului, permite accesarea paginilor web, Facebook, Twitter, Instagram și altele, direct din aplicație. În muzeu sunt create trasee cu covoare tactile și există un punct info cu computer cu interfață JAWS, specifică nevăzătorilor.

Am înțeles că în țară mai există deja sisteme de genul acesta. Mă bucur foarte tare că, în sfârșit, la unul din cele mai mari și mai importante muzee din românia a fost introdus acest sistem.

Dacă aveți drum prin Constanța, nu vă jenați să îi călcați pragul. Veți rămâne profund uimiți de lucrurile care se găsesc în acel muzeu. Gândiți-vă că, de exemplu, mitologicul Glykon a fost sculptat dintr-o singură bucată de marmură. Pe vremea când toate astea se făceau cu unelte manuale.

Sunt expuse niște bijuterii a căror măiestrie le face aproape incredibil de a fi executate cu multe sute/mii de ani înaintea erei noastre. Statui și mărturii alea vieții de la Pontul Euxin. Și e și Ovidius.

Iar pentru cei ce tânjesc după comunism, le recomand să urce la etajul 2, să vadă în realitate ce a fost comunismul.

Și cum marile minți se atrag, iată că și doamna Dolores a scris despre asta.