• Denisa s-a prins că bloggingul nu e pentru oricine și explică foarte bine ce înseamnă asta. Pentru că eu, când îmi răceam gura explicând asta, mi se spunea că sunt arogant și că oricine poate face asta. Right, my ass is approving you. Nu orice scriitor poate fi blogger, nu orice jurnalist poate fi blogger, așa cum nu orice blogger poate fi scriitor sau jurnalist. Ba chiar mai mult decât atât, e mai probabil să ai un ziarist blogger bun decât invers.
  • Cristina Bazavan a scris o carte despre culisele emisiunii X-Factor, ba chiar o carte scrisă foarte bine. Bine, mă simt puțin aburit, pentru că atunci când mergeam împreună, îmi spunea că de fapt ea vine pe furiș acolo, să nu spun nimanui etc, când ea de fapt era în misiune. În fine, așa sunt femeile în general. Dar cartea merită citită, descărcați-o.
  • Judecătorii pot parca oriunde. Desigur, în fața probelor evidente, domnul judecător cere expertize judiciare complete, care să arate că de fapt mașina a fost pusă acolo de Sfântul Duh al Amantei lui Hesus și, la final, nu se va mai întâmpla nimic. Ba chiar, cu puțin noroc, toți cei care au scris despre asta vor primi amenzi contravenționale. E bine să fii judecător în rromânia.
  • Agentul șef Ioniță Lorin, de la poliția din Mediaș, ceea ce justifică de fapt cumva acțiunea, s-a gândit să amendeze un copil de 3 ani pentru că, prin jocurile copilăriei, tulbură liniștea și ordinea publică a locatarilor. Textual, acesta este motivul. Bine, e de plâns, nu de râs, mă gândesc nu la polițist care, sărmanul, nu are nici o vină, atât de mult poate, apără ordinea publică cu ambii neuroni. Mă gândesc la vecinii inteligenți care au reclamat la poliție că un copil de trei ani face gălăgie.

În ce lume tristă trăim?

Pentru cei mai greuți de cap, amenda a fost dată părinților, e doar o formulare interesantă, pentru a sublinia imbecilitatea acțiunii forțelor de ordine. Asta ca să vă salvez de la stresatul neuronilor, nu altceva.