Se dă posibilitatea teoretică numărul 1, în care eu îmi fac asigurare la o firmă de asigurări, împotriva dezastrelor naturale, cum ar fi cutremur, inundații sau nevastă agresivă.
Este opțiunea mea, EU am ales acea firmă de asigurări și EU îmi asum toate riscurile.

Care, în rromânia, se traduc prin faptul că dacă pățești ceva din ce scrie în asigurare, asigurarea îți va da mumu, pentru că există în contractul cadru al firmei un aliniat care spune că dacă luna e în primul pătrar, iar Carla Bruni nu mai e președintele Franței, polița este nulă de drept. Adică procese, chestii, ani de zile și bani mâncați aiurea.

În fine, nu asta e ideea. Reținem doar că e alegerea noastră.
Se dă posibilitatea teoretică numărul 2, în care un stat corupt până în măduva oaselor zice către cetățenii săi. Băieți, de mâine noi am decis să vă faceți asigurări obligatorii ale locuinței. pentru că așa vrem noi, și pentru că putem să dăm ce legi vrea mușchiul nostru de legiuitori portocalii.

Prin urmare, asta e legea, dacă nu o faci, ești pasibil de amenzi și de închisoare legat la cnut și bătut la tălpi cu vergi de oțel.

Păi stimați tovarăși, dacă EU SUNT OBLIGAT să îmi fac asigurare la tine, cum poți tu să vii să îmi zici că dacă nu vin mai mulți să se asigure, în caz de ceva, nu o să îmi văd nici o despăgubire? Ce înseamnă genul ăsta de contracte, în care eu, cetățean, am dreptul de a respecta orice imbecilă de legislație, iar tu stat poți să îmi explici că dacă cumva suflă zefirul, banii mei sunt duși pe copcă, pentru că țara o cere?

Fuarte interesant.