Plângea ieri unul pe blog că vai, ce năpăstuiți sunt bicicliștii și ce amărâți și cum nu au ei piste prin oraș. (în paranteză, am citit azi cum niște băieți s-au apucat să facă burnouturi la mormântul unui prieten biker, decedat mai demult. Dap, aia e soluția și demonstrația de bun simț )

Revenind.
Eu am un dinte contra bicicliștilor. Sunt extrem de agresivi, necontrolați și fără urmă de cunoștințe rutiere.
Uitați-vă așa, prin oraș, pe unde sunt piste de bicicliști și remarcați ce va face un biciclist dacă pista e ocupată de cineva, inclusiv vreo femeie cu copil în căruț. Vă zic eu de pe acum ce va face, va veni în viteză până în spatele infractorului și acolo va claxona sau de ce nu, va intra în el. Pentru că e biciclist și are dreptul să fie acolo.

Uitați-vă la semafoare și numărați câți bicicliști stau la semafor dacă au liber în față. Vă zic eu. Niciunul. Replica generală? Păi ce, eu mi-am luat bicicletă să mă mișc repede. E absolut irelevant că legea e aceeași pentru toți și că semafoarele nu sunt opționale. Cât timp legea nu mă favorizează, o încalc. În schimb, dacă am dreptul să merg pe o pistă, mușc din tine.

Numărați câți bicicliști semnalizează schimbarea de direcție, conform legii. FOARTE PUȚINI și ăia doar dacă sunt în vârstă. În rest, o asigurare scurtă și țuști, spre moarte. După aia prietenii le fac burnouturi prin cimitire și demonstrații despre cum animalele de șoferi nu le respectă drepturile.