Azi am avut o zi de aia în care am simțit nevoia să mă pedepsesc, așa că am ținut televizorul deschis toată ziua pe Digi24. Am asistat la toate dumele lor, am urmărit fake newsul lor, în care spun că directorul OMS zice Pregătiți-vă, pentru că că veți îmbolnăvi, deși omul a zis Pregătiți-vă ca și cum v-ați îmbolnăvi, anyway, dezgustat.

Dar cea mai tare a fost asta din poză, cu soacra care și-a turnat ginerele și fiica pentru că nu stau în izolare. E evident că femeia are un dinte pe tip și a vrut să-l ardă, iar fiica este doar victimă colaterală. Dar totuși, ce fel de om să fii încât să îți torni propriul copil la poliție?

Și da, m-am gândit, nu aș face-o. Am copii o groază, destul de mari, am avut timp să să mă gândesc la tot felul de scenarii posibile și imposibile. Nu există vreun scenariu în care eu să îmi torn copilul. Niciunul. Nici în cazul unei crime, indiferent de care, nu l-aș turna. L-aș ajuta să scape de cadavru și să ascundă urmele astfel încât să scape.

Copiii mei trebuie să știe că, ÎNTOTDEAUNA, unde sunt eu, este ACASĂ și, dacă au închis ușa după ei, nu mai sunt probleme. Nu ne iese mistificarea? Asta e, mergem amândoi la întristare, ce aș fi eu fără copilul meu?

În fine, am dezvoltat suficient pe o temă destul de macabră, dar am folosit exemplu acesta pentru că mi se pare cel mai grav exemplu care se poate da pentru a determina structura de rezistență a unei relații. Îmi iubesc soția enorm, ca idee și aș face orice, absolut orice pentru ea. Dar dacă aș fi pus în această situație și ar fi ultima soluție la care să apelez, nu aș avea nicio problemă sa fac scut uman din ea, ca să scape copiii.

Așa că da, nu înțeleg cum îți poți turna propriii copii la poliție.
Voi ați face-o?