Mi-a zis Cetin că cică textele mele sunt prea lungi, să iau exemplu de la el: scurt. Mno, acuma, nici el nu mai poate ca-n tinerețe. Aveam vreo 6 – 7 ani când l-am văzut pe bunicul și vreo trei vecini de-ai lui că se duceau la el în […]

Știți cum e, când te duci prin locurile natale te apucă așa o emoție de copil. Te bucuri de parcă ești într-o excursie, într-un loc nou. De data asta m-am dus singur, fără coana Sculăreasă. Nici nu intru bine pe ușă că mă ia mama de la intrare: – Am un plic pentru […]

– Eh, așa are unele noroc! Crescut la țară, am auzit fraza asta de foarte multe ori și de fiecare dată era vorba de bărbatul uneia pe care alta o privește cu admirație sau invidie (că niciodată nu mi-am dat seama) ce zice suspinând: – Eh, așa are unele noroc, dă peste câte […]

(a văzut coana Sculăreasă ciorna și mi-a zis că nu mai pup nimic cald dacă public așa ceva acum de 8 martie, așa că dacă citești articolul dă și tu o acatistă) Cu câțiva ani înainte să plec din țară a apucat-o pe nevastă-mea fiorul revoluției feminine iar pe mine o durere de […]

  Bunicul era surd. Chestie pe care cumva a moștenit-o și tata (dar doar la o ureche) și pe care-am moștenit-o și eu – când mă întreabă coana Sculăreasă ce bani mai sunt în cont. În fine, bunicul era surd. Nu auzea. Trebuia să strigi la el, săracul, și se uita așa la […]

După ce-am renovat biblioteca veche și ne-am chinuit să aducem și cărți în ea – operație care-a durat aproape doi ani, în sfârșit am deschis. Doar că pentru a ne măsura succesul aveam nevoie de cititori. Lucru cam greu într-o suburbie a Constanței, așa că am împrăștiat tot felul de afișe care mai […]

Mă duc pe-acasă mai dăunăzi și dacă tot am concediu zic să mă mai ocup de bibliotecă. Pentru cei care nu știu, biblioteca veche a ars iar cea nouă am refăcut-o cu ajutorul unui regretat om de radio, așa că locul ăla mi-e foarte aproape de suflet. Bucuria bibliotecarei. – A, ce bine […]