Mi s-a făcut puțin silă astă noapte, privind comentariile ce au succedat tentativei de suicid a lui Năstase. Pe lângă porcismul tragic al situației, avem numai reacții de ninja. Adică de fapt, omul e laș că nu vrea să își asume pedeapsa.

În primul rând, sunt convins că toți ar intra cu capul sus pe ușa pușcăriei, bătând chiar și pas de defilare. Da, voi suferi rigorile legii ca un bărbat, am făcut-o, asta e. Right. Petele maro din fund ar fi doar niște iluzii optice.

În al 2 lea rând, e atât de funny să spui despre gestul unui sinucigaș că e o lașitate. Când de fapt, să ajungi la hotărârea de a-ți lua propria viață nu e chiar cel mai ușor lucru de făcut și necesită puțin curaj. Cel care nu e convins de asta, îl rog să ia un cuțit și să și-l înfigă în gât, să vedem cât de ușor iei decizia asta.

Știu, îl apăr pe Năstase. Sunteți retarzi, citiți un articol mai jos și veți vedea că nu. Merită să meargă la pușcărie și are și o sentință în direcția asta. Eu apăr doar ideea de păstrare a demnității umane, idee pe care mulți dintre voi au pierdut-o uitându-se prea mult la televizor.
Sau nu au avut-o niciodată.