Veneam de la ghereta cu mâncare de pe Batiştei, unde îmi îndeplineam sarcina de serviciu de a băga la maţ, când l-am întâlnit pe el.

Un tip la vreo 40 de ani, îmbrăcat destul de trendy, cu o cravată mişto, pantofi de calitate, blaizer pe mână şi cu o PERUCĂ ORIBILĂ pe cap. Peruca era roz spre roşcat, creaţă, scurtă la tâmple, lejer prăfuită de ani şi mai stătea şi puţin strâmb.

Eu mă întreb aşa, în lejeritatea minţii mele, oare ăştia care poartă perucă au impresia că noi ceilalţi nu ne dăm seama că au o cârpă în cap? Sau tipii care se piaptănă cum se pieptăna Băsescu în campania electorală, cred că noi nu ne dăm seama că sunt chelioşi?

O fi ăsta vreun raţionament mişto gen „hai că iau părul de la tâmple, îl pliez către centru ţestei şi sunt sigur că toată lumea va crede că eu de fapt sunt un tip pletos şi sexy

Am o ştire pentru ei.

TOATĂ LUMEA ŞTIE CĂ SUNTEŢI CHELIOGEACS. Degeaba vă ascundeţi sub şuviţe aduse pe centru capului, degeaba purtaţi perucile bunicii. Se vede când nu e păr natural. Sunteţi în secolul 21. Bărbatul chel e purtător de testosteron, că de la ăla cade părul.

În loc să vă ascundeţi ca nişte laşi, trăind toată viaţa speriaţi că o să vă dea de gol o pală de vânt mai tare, nu mai bine vă mândriţi cu potenţa voastră sexuală? Un cap ras sau tuns scurt arată mult mai bine decât o devlă împodobită cu cârpe sau şuviţe rare de după urechi.

Bărbate, fii mândru de chelia ta!