Acum câteva zile, Bogdana, prietena mea de pe facebook, pune un status funny, cu un filmuleț despre niște bărbați care se supun simulării unei nașteri.
După care apare nelipsita feministă.

Înțelegeți? AIci e vorba de competiție și de stabilirea supremației în domeniul durerii. Ar trebui toți să vadă cum e, după care să se încline în fața suportatoarelor de dureri.

1. În primul rând, nu cred că e vina bărbaților că femeile nasc. Sunt convins că toți, dacă am avea de ales, ne-am duce la magazinul de copii și am cumpăra 5 kile în viu, mai frumoase, așa. Nimănui nu-i place durerea, nimeni nu cred că ar vrea să inducă durere omului drag de lângă el.

2. Sunt absolut convins că durerea nașterii la femei nu e o alegere, ci o necesitate. Nu cred că există femeie care să zică ah, putem naște fără dureri? Hell no! Mie dați-mi durere cât cuprinde.

3. Faptul că o femeie are dureri la naștere nu e vreun merit și nici vreo mare chestie. Ai o durere și o suporți. Eu când am colici renale de mă cac pe mine de durere nu mă mândresc cu durerea și nici nu o doresc tuturor, în special femeilor, ca să vadă și ele cum e.

4. Colica renală, pe scala durerii, e egală cu o naștere fără epidurală. Majoritatea femeilor nasc cu epidurală. 1-0 pentru bărbații cu pietre la rinichi.

5. Conform logicii păsăricii, ar trebui să se inventeze și un aparat care să simuleze ejacularea prematură. Ca să vedeți și voi ce înseamnă cu adevărat durerea, nu mizilicuri de asta cu expulzat boțuri de carne. Sau un aparat de prostată umflată. Sau de penis mic. Sau de chelie. Sau de șut în coaie.