Peste tot în lume, câte o naţie de asta mică îşi asumă dreptul şi onoarea de a se simţi discriminată. La noi sunt ţiganii, în ardeal se simt ungurii şi tot aşa.
Din păcate, după o analiză atentă, am realizat că adevăratul discriminat al acestor vremuri este bărbatul alb, de vârstă medie. De ce?

1. Dacă te duci la un interviu de angajare într-o corporaţie, iar competitorul tău pe post e o femeie, poţi fi sigur că ai pierdut postul. Pentru că dacă l-ar pierde femeia, ar spune că de fapt a fost discriminată din punct de vedere sexual, ea fiind mult mai bună decât tine. Eventual va da şi firma respectivă în judecată pentru asta. Aşa că, pentru a evita orice discuţii, tu, bărbatule alb, vei pierde.

2. Acelaşi lucru se întâmplă si dacă trebuie făcute concedieri. Femeile vor ţipa ca din gură de şarpe că sunt discriminate. Deci tu, bărbatule alb, vei primi un şut în dos, de cele mai multe ori totalmente nemeritat.


3. La birou, păsăricile se şutesc cel mai devreme. Pentru că e târziu, e întuneric, ele sunt firave şi gingaşe şi, doamne-fereşte şi de vreun viol. Pe lângă asta, au familii care au nevoie de ele. De crăciun şi de paşte pleacă primele acasă, tot pentru că au familii care au nevoie de ele.. În schimb, bărbaţii au dreptul şi obligaţia morală de a munci până cad sub masă. Sărbătorile nu contează, weekendurile sunt pentru muncă iar familiile nu există.

4. În schimb, salariile trebuie să fie egale. Nu contează că bărbaţii muncesc mai mult, stau mai mult la servici şi în general au rezultate mai bune. Salariile trebuie să fie minim egale, altfel, nu-i aşa, vorbim de discriminare pe baze sexuale.

5. În politică şi administraţia publică, statul şi partidele sunt OBLIGATE să aibă un procent de femei. Nu contează că în general femeile gândesc pe bază de hormoni şi ciclu mentrual, ele trebuie să fie în poziţii de decizie. Şi aşa o avem pe Roberta Anastase şefă la camera deputaţilor, putând de altfel să îi ghicim ciclul menstrual în funcţie de cât scandal provoacă în parlament.

6. Peste tot se fac strângeri de fonduri pentru cancerul la sân. Nu ţin minte să fi văzut pe undeva o strângere de fonduri pentru cancerul la prostată, de exemplu.

7. În cazul unui divorţ, copiii se duc la mamaă. Asta o ştie oricine. Cazurile în care tatăl ia copiii se pot număra pe degete şi atunci e vorba de mame alcoolice sau care îşi dau întâlniri prin penitenciare. În rest, mama este întotdeauna preferata, deşi poate tatăl este un părinte mai bun.

8. Am înţeles că şi în Codul Civil rromânesc s-a introdus pensia alimentară pentru soţie. Adică dăm divorţ, tu, nevasta, ai fost o lepră şi ai preferat să stai acasă şi să te duci la coafor zilnic cu prietenele, dar eu trebuie să îţi plătesc pensie alimentară până te măriţi. Din banii mei, din munca mea, eu te voi întreţine. Invers se poate? Păi de ce, nu mai poţi munci?

9. Dacă o femeie spune că a fost bătută de soţ, lumea întreagă ia foc. Mă uitam aseară la o mizerie de emisiune pe antena 2, unde o distinsă jurnalistă ne explica ultragiată cum că Marian Drăgulescu nu avea nici un drept să o lovească pe soţia sa. Ce contează că nevastă-sa cheltuise banii de tratament medical al fetiţei lui Marian pe haine şi cizme în Mall, bani strânşi prin teledonuri şi muncă sisifică în sală. El nu avea dreptul să o lovească. În schimb, aceeaşi jurnalistă zâmbea hâtru când ne amintea că soacra lor îl mai lovea cu făcăleţul, că deh, merita.

Important e că totuşi la final, noi suntem ce care f*tem şi pe deasupra, ştim să facem parcare laterală.
Sâc!