Până acum vreun an, purtam lentile de contact on daily basis. Îmi luam Biofinity lunare, pe care le dai jos o dată la 30 de zile și aia era, le uitam pe ochi până venea timpul să îmi iau altele. Mă simțeam super, purtam ochelari de soare non stop, eram cel mai șmecher din parcarea goală, mă simțeam zeul volanului și a șaormei.

Până când, într-o zi, am realizat că, atunci când îmi pun lentilele, nu mai văd să citesc bine. Vedeam, cât de cât, dar era destul de chinuitor. Dacă le dădeam jos, vedeam să citesc perfect, dar la distanță, oha, nimic.

Și, pentru că era destul de enervant pentru mine, am renunțat la lentile și am purtat ochelari tot timpul. Până când, recent, mi-am adus aminte de lentile și mi s-a făcut dor de libertate. Mi-am adus aminte odată cu ploile nesimțite din UK, pe care, se pare, le-am adus în Pantelimon, odată cu ultima descălecare.

Așa că m-am dus la furnizorii mei oficiali de lentile, Videt, și când spun oficiali chiar nu glumesc, uite aici istoric, mi-am făcut o programare la consultul gratuit și am aflat că, de fapt, există lentile de contact și pentru ce am eu.

Ce am eu este, desigur, bătrânețe, sau prezbiopie și li se întâmplă majorității oamenilor, odată cu înaintarea în vârstă. Se corectează cu lentile progresive sau multifocale. Adică așa ceva.

Spuneți și voi dacă nu sunt minunat!!

Având în vedere că, printre noi, sunt și analfabeți funcțional, trebuie să precizez că acesta nu este un articol publicitar, nu mă plătește nimeni să îl scriu, îmi plătesc ce cumpăr, dar fetele de la magazin sunt atât de mișto și au atât de multă grijă de tine cu toate prostiile care îți trec prin cap, nu se enervează, îți explică ușor, ca la moși idioți, încât mi-e imposibil să nu trec pe acolo, când am nevoie de chestii.