Știți articolele acelea pe care, după ce le citești, realizezi că vocalizează exact ce aveai tu în cap, dar nu te-ai gândit niciodată cum să pui în cuvinte?

Sunt perfect de acord cu ce scrie Andrei aici.
Absolut de fiecare dată când am dat unui prieten/amic feedback real despre ceva, chiar dacă eram întrebat în mod special, dacă feedbackul era negativ și nu întrunea deloc niciuna din așteptările amicului, respectivul s-a supărat. Da, și de tine e vorba, să știi :mrgreen:

Pe de altă parte, și eu mă manifest exact la fel. Dacă am un proiect/idee și țin la ea și mă macină, iar vreunul din prietenii mei îmi spune, chiar și cu argumente, că proiectul nu e chiar ce credeam eu, nu vreți să știți cu câte lasere îl țintesc din priviri sau din ecran. Pentru că așa suntem noi, majoritatea, construiți, ținem la ideile noastre, le credem cele mai mari și mai tari și atunci când tocmai prietenii nu ne recunosc genialitatea ideilor, normal că suntem răniți adânc. Da, dacă îmi dă cineva străin, indiferent, o critică, o apreciez și o iau în calcul, fără probleme.

Și, la modul cel mai serios, nu știu pe nimeni, în mica mea bulă, care să ia un feedback într-un mod în care să nu îl afecteze. Da, știu, feedback constructiv și alte alea. Nu există așa ceva. Desigur, există și argumentații de acelea spartane gen Vai, s-a supărat că i-ai dat feedback, înseamnă că nu merită să facă parte din cercul tău și e mai bine așa. Well, cu toată sinceritatea, țin mai mult la prietenii mei decât la dreptatea din feedback. Și sper sincer că și ei, invers.

Care e soluția?
Să refuzați să dați feedback negativ. Cel mai bine este neutralitatea. Asta în condițiile în care nu sunteți specialiști pe subiectul despre care sunteți întrebați, pentru că ar fi cam greu să refuzi să răspunzi la ceva din care, practic, tu trăiești.

Iar dacă sunteți obligați să dați un feedback real, ce să zic, succes și vă urez noroc.