Foto

Una din plăcerile maxime ale sărbătorilor de iarnă era că puteam arunca cu pocnitori de toate felurile. Bine, nu doar asta, pe vremurile demult apuse când copilăream eu, la modă erau și bicele lungi de câțiva metri, care scoteau niște pocnituri care putea sparge un geam lejer. Dar mai la maturitate, așa, preferam pocnitorile de toate felurile și dimensiunile.

În urmă cu mulți ani, la un revelion din piața Constituției, am realizat că în curând, pocnitorile vor fi interzise, din cauza petardelor umane care le foloseau. Am văzut prima oară tâmpi care țineau pocnitorile în mână, în timp ce pocneau, ca să dovedească tăria masculină pe care o posedau. Sutele de pungi de degete sfărâmate de la urgență, cumulate cu glumele inteligente gen băgat petarda în gluga fetei care ne place, pentru că așa, cu siguranță ne va plăcea și mai mult, au dus, desigur, la interzicerea mijloacelor pirotehnice.

În general, un lucru bun. Dacă vreau, găsesc și azi suficiente petarde, de toate felurile, nu e asta problema. Anul acesta, de exemplu, am uitat să îmi cumpăr așa ceva. Probabil îmbătrânesc. În fine, alta e ideea.
Autoritățile au interzis majoritatea pocnitorilor, devenind infracțiune să deții sau să folosești ceva ce, în majoratatea cazurilor, nu îți poate face rău decât ție.

În schimb, în noaptea de revelion, cerurile erau brăzdate de lampioane chinezești înflăcărate, care zburau și ele spre undeva. Vă dați seama că cei ce le înalță nu realizează nicio secundă că nu au niciun control asupra acelei surse de incendiu, care poate ateriza, și a făcut-o de multe ori, în cele mai drăguțe locuri, precum balcoane, sau șuri cu paie, copaci uscați și altele.

Da, bine că sunt interzise petardele, ca nu cumva idioții români să își poată face rău. În schimb, e la liber să poți da foc casei altuia. E dreptul meu liber și inalienabil.