Scriam, zilele trecute, despre intenția de a lega de glie românii, sau de RADET și mi-am adus aminte de blocurile comuniste.

Vreau să vă spun că, de exemplu, habar nu am cum mai stă în picioare blocul în care am copilărit. Îi cunosc, bine, cunoșteam pe toți oamenii de pe scara mea. Toți. Trăind atâția zeci de ani în zonă, e normal.

Absolut toți proprietarii de apartamente din bloc și-au spart pereții din casă. Serios, pereții de rezistență sunt distruși, toți, în proporție de 100%. Sunt pereții aceia care nu pot fi dați jos decât dacă îi tai cu flexul, altfel nu ai șanse, sunt plini de fier beton.

Stau și mă gândesc, cum naiba mai stă în picioare blocul ăla? De la ultimele cutremure, toată centura de bază a blocului are crăpături lăsat spre exterior. Și totuși, oamenii trăiesc în chestia aia liniștiți, fără să îi doară capul. Le=a zis lor cineva că blocul, față de valul din Vrancea, e poziționat perpendicular pe val, deci nu are cum să cadă.

Și lumea merge înainte. Mi-e groază să mă gândesc ce se va întâmpla în bucurești când va veni cutremurul. Pentru că de venit, vine sigur, poate chiar azi.