_________________________________________________________________________________________________

Râdeam înainte cu colega cismaru de nătărăul ăsta din foto, care e fan aloe vera și mă gândeam de ce bloggingul a ajuns în groapa asta de mediocritate, în care oamenii vin pe net umili și lingăi, în speranța că vor primi măcar un lipstick ca să nu le mai crape buzițele.

Știți de ce sunt așa?
De la toate cursurile alea despre cum să faci bani din blog. De la mizerii gen biz sau șușanelele acelea ale Andreei Rețea, dată afară de la ProTv ca să ajungă să învețe, contracost, fraieri cu acces la internet, cum să scoată și ei bani de un parizer pentru copii.

Toți îi învață să fie deschiși către branduri. Să vină în întâmpinarea brandurilor, pentru că asta e bine, asta e frumos. Și toți „bloggerii” nu fac decât asta. Scriu, lingușitori, despre cum sunt fani brânză, iaurt, lipstick sau orice altceva, NON STOP, în speranța că brandurile, în fața cărora, nu-i așa, se deschid, că așa le-au spus specializdele, vor veni către ei și le vor da bani, măriri și funcții în guvernul PSD. DAR NU MAI SCRIU NIMIC ALTCEVA, aia e misiunea lor, să se deschidă brandurilor, să vadă brandurile cum le-au lăudat.

Naivii nu realizează că orice brand are niște targeturi pe care le atinge, sau nu. Indiferent dacă sunt targeturi de vânzări sau doar exceluri, cum sunt multe din targeturile fetelor ce animă onlineul. Și, după ce se termină acest target, acești deschiși către branduri vor fi abandonați, pentru că nu sunt utili nimănui.

În mod practic, blogurile trebuiau să fie noul, trebuiau să fie jurnalismul cetățenesc, trebuiau să fie incisive, dure, să prezinte reviewuri reale ale vieții de zi cu zi. Ce au ajuns, de fapt, mulțumită binefăcătorilor care le-au tot luat banii la cursuri de social media? Rânduri tâmpe despre cum un amărât din Prazilia a ajuns fan aloe vera de dat pe buze. Gagicuțe naive care trâmbițează superioritatea unei vopsele de păr, în posturi cu câte 3-4 comentarii ale altor gagicuțe tâmpe, cu blog, care se declară câștigate complet de superioritate și mulțumesc cu blândețe că le-au deschis ochii.

Între timp, brandurile stau și se uită în jur. Că ar vrea să aibă discuții cu oameni care au opinii, care au un stil, care sunt cunoscuți pentru verticalitatea lor. Doar că nu prea mai au cu cine, au fost prea ocupate să împartă lipstickuri către bloggeri, ca să realizeze că distrug această zonă și o transformă într-o lume de sclavi care ar face orice și ar scrie orice, doar să primească un bilet la film sau la kings of leon, un gel de duș sau o plimbare gratis cu autobuzul.

Oameni buni, vă spun cu glas de lebădă, nu aveți NICIO șansă să faceți ceva profesionist din scris, dacă vă comportați ca niște cerșetori fericiți, care dau din coadă la orice mică atenție a cuiva. Uitați-vă aici, în T5, la diferența uriașă rămasă după mine și Vali. Nu mai vine nimeni din urmă, oamenii aceia din top sunt la același nivel de câțiva ani, iar creștere ioc. Și asta se întmplă atunci când nu ești sincer cu publicul tău, îl minți și lauzi de-a valma orice mizerie posibilă, doar pentru că îți aduce un ban în plus.

Iată, pe termen lung dăunează creșterii și, pe termen și mai lung, te închide, pentru că, dacă tu, după atâția ani de scris, nu mai treci de câteva sute/mii de unici, undeva, ceva, faci greșit.

Și încheiem apoteotic cu un citat din mine.