Bornele de care uiți în viață

Aseară, într-una din insomniile mele, cugetam că sunt atâția oameni pe lângă care trecem în viața asta, oameni care ne-au fost dragi și pe care îi uităm doar dintr-un moft sau din lipsă de interes. Mă gândeam la asta încercând să îmi aduc aminte numele lui Mihai, un tip cu care am lucrat în Flanco, pe vremuri, un tip la care țineam enorm și de care îmi plăcea extrem de mult și pe care îl consideram cel mai bun prieten al meu.

Din păcate, m-am mutat la Constanța, timpul, distanța, totul a făcut să nu mai țin în niciun fel legătura cu el. Și aseară mi se făcuse dor de el, deși au trecut vreo 15 ani de când am vorbit ultima oară. Și am realizat că nici nu mai știu ce nume de familie are, în afară de Mihai. Nu am cum să îl caut, nu știu cum să dau de el, nu știu dacă mai trăiește.

Rămâi așa, cu un gust amar și o nostalgie. Ținem minte în viață toate marcajele cretine, toți inamicii, toate gunoaiele. Dar pe oamenii buni, care își lasă amprenta asupra ta la un moment dat, îi uiți într-o clipită.

Mno, Mihai, dacă citești, să știi că mi-i dor de tine, mke?

34 comentarii

  1. singuratate detected

    0

    • #2

      Din contra. In momentul in care iti gasesti echilibrul, chestie care se intampla cam pe la varsta lui Cetin, incepi sa realizezi niste lucruri.

      0

    • #3

      Pe la varsta lu’ Cetin iti gasesti echilibrul, da’ mai greu, in baston. Plus in cutia postala flyere si brosuri de pe la pompele funebre.

      0

    • @nea_zapada: cand vecinu’ se rastoarna cu masina la 97 de ani si pleaca pe propriile picioare, la 30+ esti considerat tanara speranta nu abonat la pompe funebre.

      0

    • jules,la ce echilibru te referi?si ce lucruri realizezi?povesteste si penru astia mai tineri

      0

  2. #6

    Am avut si eu joburi nasoale, cu sefi rai. Imi aduc aminte doar de relatiile inter-umane cu unii colegi care se purtau omeneste cu mine. Relele ce le-am avut la firme le las in sertarul uitarii, nu are rost sa pastrez aminturi urate de acolo cu oameni care nu mai exista pt mine. Insa cu cei cu care am avut momente placute la servici, mi le amintesc cu drag cateodata.
    Asa ca si eu duc dorul unor colegi

    0

  3. #7

    Ba Mihai, te cauta Cetin…Mihaiiii

    0

  4. #8

    Prima solutie care imi vine in cap e pe linkedin, cauti dupa mihai, past workplace flanco, eventual si orasul. Nu e o metoda infailibila (pacat ca pe facebook nu prea mai poti cauta ca lumea si nu toti au linkedin sau isi ascund poza), dar a mers de multe ori.

    0

  5. #13

    cred ca imbatranesti, batrane :)

    0

  6. Poate citește postul asta cineva de la hr de la Flanco!

    0

  7. Salut Cetin. Sunt Mihai de la Flanco. As vrea sa te vizitez in UK sa mai vorbim si noi ca baietii dar acum sunt cam stramtorat cu banii. Daca iti dau contul meu imi transferi si mie 1000 de euro? In max 2 saptamani promit ca ii ai inapoi!

    0

    • #16
      Arhi

      oh, mihai e unul din cei mai inteligenti tipi pe care ii stiu, a avansat in rank la flanco intr-un an cati altii in 10. acum e cu siguranta in vreo corporatie la nivel de upper management

    • salut VMO.am citit povestea voastra si m-am emotionat.vreau sa iti trimit eu suma asta dar dupa cum stii banca percepe un comision de 20% din valoarea transferurilor.spune-mi te rog unde iti pot trimite un numar de cont in care sa virezi tu suma asta modica si imediat dupa revin eu mia de euro.

      0

    • #18

      :)))))))))))))

      0

    • Asta e definiția succesului: corporație, upper management? Poate e in us, free inhabitant..

      0

    • #20
      Arhi

      ma refeream la bani

    • Pai eu sunt alt Mihai. Ce e problema?

      0

    • meeto

      0

    • daca e ala de mai sus…general manager. decent :D

      0

    • #24
      Arhi

      el e

  8. Stai să vezi ce fain e după ce decedezi in social media ,adică după ce ti-ai șters Facebook, Instagram etc. Nu numai că te apucă nostalgia dar te ia si depresia când vezi că nimeni din trecut nu mai e interesat de viața ta.

    0

    • #26

      dar de ce ți-ar păsa că nimeni din trecutul tău nu mai e interesat de viața ta?!

      0

    • Citește articolul lui Arhi încă o data și o sa ai răspunsul

      0

    • #28

      Eu n-am avut niciodata cont de facebook, instagram, etc. Nu m-a interesat ce fac altii si nici eu nu vreau sa arat la altii cum e viata mea. Si asa bunica- mea e bombardata de rude: Da’ cat mai castiga nepoata-ta? Da’ ce servici are? Da de unde a avut bani sa isi ia apartament in zona x? Da plateste rate? Da barbati-su munceste? Da el ce salariu are?
      Wtf… Pentru ce sa imi fac cont de fb? Pentru asemenea specimene? De ce as vrea sa le arat eu… ce? Sau mai RAU, sa ma intereseze de viata lor, sa ma uit la poze cu ce au mai facut niste oameni care ma lasa rece? Nu mersi.
      Dar multi au numarul meu de telefon. Suna vreo ruda? Nu suna.
      Cand se mai aduna familia la Craciun, o aud pe aia cu: „Da’ fa-ti draga si tu cont de facebook, sa mai vedem si noi ce faci! Ce esti asa secretoasa?”.
      In conditiile in care au nr meu de telefon, SMS-urile sunt gratis, exista skype, daca vor sa vada ce fac. Deci, falsitatea asta ma lasa rece.

      Cui ii pasa de tine cu adevarat, te cauta si in gaura de sarpe. Ceilalti vor doar sa vada daca o duci mai bine sau mai prost decat ei, daca ai imbatranit mai frumos sau mai naspa decat ei, de-aia te cauta pe facebook, nu ca le-ar fi dor de tine.

      Daca as fi in locul tau, nu m-ar apuca depresia, ci m-as bucura ca vad cum sunt unii oameni cu adevarat.

      0

  9. #29

    Nu sunt eu. Nu am lucrat la Flanco, nu te cunosc personal. Dar îți urez succes în căutare :)

    0

  10. Sa vezi ce naspa este cand gasesti in mesajele ”filtrate” aiurea, ca asa a vrut el Facebook Maria sa…un mesaj vechi de 3 ani jumate de la ”utilizator facebook”, adica un cont care a disparut, sters etc… cu ”salut, sunt cutare, am facut armata impreuna, ce mai faci, esti bine, hai sa ne vedem la o bere” :(

    0

  11. #32

    no homo

    0

  12. #33

    Si, l-ai contactat?

    0

  13. Și eu care mă speriasem că nu îmi mai aduc aminte de mulți și de multe. Acum m-ai liniștit. Nu m-am tîmpit încă….deci mai am vreme.

    0

Citește și...

Scris de Joyanna Zilele trecute mergeam pe strada iar in fata mea era un tip vizibil disperat. Plingea si murmura „5000 de euro! 5000 de euro!” Era clar ce pierduse. Mi-a fost mila de el. As fi vrut sa il ajut cumva, dar nu as fi putut in nici un mod: 5000 de […]

Am văzut pe net poze de la lansarea în românia. O festivitate de pișcotari micuți, care nu ar putea să vândă un telefon de 6000 de lei nici în visele lor umede, darămite să își permită să cumpere. Un băiat cu chiflă în cap. Și cam atât. Cred că s-a cam atins limita […]