Boxe turbo

Încă una cu mecanici auto, dacă sunteți în cauză vă rog să considerați povestirea pură coincidență, asemănarea cu persoanele reale… știți voi.

Am noroc la mașini.
La blonde nu prea am, dar la mașini sunt expert. Magnet, nu alta.
După ce-am măritat-o pe Neagra am zis să luăm altă mașină – ce-o fi acolo, să meargă, să avem cu ce ne da când venim în țară, să nu mai închiriez de fiecare dată – nu știu dacă ați avut experiențe de-astea, dacă ți-a trecut o frunză peste capota mașinii închiriate și-a lăsat o linie fină, s-a dus garanția, n-o mai vezi.

Buuun.
Dau anunț în ziar – cumpăr mașină nici prea-prea, nici foarte-foarte – după care mă apuc să fac loc în garaj s-o bag pe-asta închiriată că iar mă trezesc fără garanție.
Coana Tanța nu știu ce-avea că n-am apucat bine să sorb din cafea, se tot dădea pe lângă mine.
Frumosule, că ce ochi ai în dimineața asta, pupa-ți-aș ciocul tău de peloponez, chestii de-astea.
– Femeie, te rog lasă-mă să fac curat în garaj și ne drăgălim după.
Peste vreo oră începe să sune telefonul.

Fac o mică paranteză să vă spun că experiența asta mi-a adus aminte de atunci când noi ne căutam apartament București central și mă sunau firme de imobiliare cu oferte de teren în Breaza, închid paranteza.

Printre toate telefoanele de la rădăcini, țiriaci și alți draci mă sună un domn, tabagist profesionist sau cu un recent guturai – după voce.
– Alo, domnu’ Ilie?
– Da, vă rog.
(mă întreabă)
– Avem un anunț aicea că vreți o mașină?
– Păi nu știu, îl aveți?
– Păi de ce n-ați zis domnule așa? Trebuia să veniți la noi dîn prima…
– E bine și dintr-a doua… zic eu s-o dreg.
(nu ține la glume, pesemne, că mă ia direct)
– Moșteanu mă numesc, șef-mecanic și constructor auto dă 15 ani. Să știți că am construit și camioane la Brașov. Aveți noroc că az’dat dă mine, vă fac eu o mașină aicea la atelier de stă mâța-n coadă.

(știți că unele informații se procesează mai greu și fac o mică pauză)
– Adică cum o faceți?
– V-o fac, domnule, v-o fac! Dîn tot ce am pe-aicea v-o fac și v-o aduc la cheie.
– A, deci e pă comandă… zic eu ca să mă dumiresc.
– Da, domnule, da! vă fac ce vreți, cum vreți, treabă dă calitate, eu de 15 ani…
– A, păi dacă-i așa, eu aș vrea un Koenigsegg Regera, gri, tapițerie de piele…
– A, nu domnul meu, că nu facem cu nume străine, facem d’astea, d’ale noastre.

Brusc, visele mele s-au ruinat, dar mai era o speranță.
– Am înțeles domnu’ Moșteanu! De-ale noastre spuneți… Păi să fie un Logan tot pe gri că ține la jeg.
– Nuuu, domnul meu, nuuu. Nu Logan. Păi ce sunteți taximetrist?
– ?!
– Hai să vă zic cum o facem. Am o Skoda 110 aicea la garaji, o dotăm cu motor îmbunătățit, boxe turbo pă sistem, tapițerie d’aia bună, veniți și-o facem.
– A, păi o aveți deja făcută?…
– Păi da, dom’le, că nu suntem proiectanți, e atelier auto. Aicea vine omul, ne zice ce-i trebuie și noi o facem. Haideți domnule, vreți mașină sau mă țineți dîn treabă?
– Păi vreau, dar mi-ați spus că o faceți la comandă, și-acuma îmi spuneți că e deja făcută și mai e și Skoda din omienouăsutetoamnă…
– Eu cred că nu știți ce vreți. Hai că mă țineți dîn treabă…
(și-mi închide)

Mno, eu ce era să mai zic? Am regretat așa puțin după boxele alea turbo, dar a venit iar coana Tanța și m-a luat la pupat pe lângă perciuni că frumosule, pupa-ți-aș genele alea întoarse
– Hai că rămânem singuri acasă – zice ea miaunit – ăștia mici se duc cu mama la teren să joace fotbal.
– Ferească dumniezo, joacă soacră-mea fotbal?!

N-am apucat să intru în casă că iar sună telefonul.
Până la urmă am găsit ce căutam, peste o oră aveam mașină. Dacie Logan… (da, știu, n-a fost să fie Koenigsegg) dar e gri. Și cam veche, dar merge.
Am băgat-o pe-aia închiriată în garaj, pe-asta o parchez la stradă că n-am unde – și intru în casă să văd ce vrea Coana Tanța de la mine…

Intru la duș, când să ies aud o bufnitură zdravănă.
Ce doamne-iartă-mă o fi, doar nu s-o fi aruncat nevastă-mea pe geam de frica mea.
Când mă uit, a venit un tembel cu viteză cu bicicleta și n-a apucat să se oprească decât în aripă la Logan.

Parcă v-am mai zis că am noroc la mașini, nu?
La blonde nu prea… dar la mașini… Magnet, nu alta.

Așa că am uitat de toate și m-am dus la un meșter din sat să îndrept aripa.
Zice meșterul:
– Ce ghinion, domnule, s-o loviți din prima zi…
– Da’ n-am lovit-o eu, mi-a lovit-o altcineva.
– Așa e dom’le, că mașina e ca femeia, dacă n-o ciocănești tu ți-o ciocănește altul.

Vă zic, cum a terminat ăla de îndreptat aripa am și fugit acasă să îndrept perciunii, dar n-am avut noroc că venise deja soacra de la fotbal, ținea o compresă la falca stângă, avea o ditamai vânătaia. Cică n-au avut portar și-au pus-o să stea în poartă.

Gabriela Firea vrea să închidă acest site.

Poți contribui la eforturile mele cu un abonament de 3 USD

14 comentarii

  1. O Skoda 110… un vis!

    4

  2. #3

    Cred că textul ăsta e făcut să ne manipuleze subliminal. Am început să repet în gând, involuntar, fără să mă pot opune în vreun fel, în transă totală, cuvântul cheie: „ciocan”, „ciocan”, „ciocan”.

    2

  3. Mare vorba asta „mașina e ca femeia, dacă n-o ciocănești tu ți-o ciocănește altu'”. Sa-ti dea $deity sanatate, Nea Ilie, ca pana la varsta asta inainaintata, p’asta n-o auzisem!

    7

  4. „garaji, o dotăm cu motor îmbunătățit, boxe turbo pă sistem, tapițerie d’aia bună”

    mama…

    Nea Ilie ai nervi de otel!

    1

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.