Nu sunt adeptul descrierilor clasice despre ce s-a întâmplat la o conferință. Cine a vrut să participe, bine, cine nu, viața e trist.
Astăzi am fost la SMS București, unde a fost, normal, foarte mișto, mai ales că nu am văzut decât vreo 2 din fețele omniprezente pe la evenimente, în general. Ce aș vrea să spun poate fi numărat pe degetele unui crustaceu din familia Potamoneidae, adică 2.

În primul rând, l-am cunoscut și auzit vorbind pe profesorul Luiz Moutinho, profesor la Universitatea din Glasgow. A fost cea mai frumoasă și cea mai interactivă prezentare pe care am văzut-o vreodată și îmi pare teribil de rău că nu am filmat-o, să vedeți și voi cum a măturat pe jos cu facebookul și companiile de pe el. Mi s-a părut o lecție elementară pentru toți cei ce susțin conferințe sau împrăștie aere de Amphitheatre Parkway
Mountain View, prefăcându-se a da lecții celor ce sunt dispuși să îi asculte.

În fine.
Louiz are probabil peste 50 de ani, poate mai aproape de 60 sau chiar peste, dacă mă înșel, să mă scuze.
Când a terminat prezentarea, a urmat o perioadă de întrebări.
Ajunge microfonul la o pipiță blondă, așezată fix în fața lui, care pur și simplu începe să vorbească, fără să se ridice în picioare, fără să se prezinte, nimic, din ce am înțeles, ceva reprezentant Elance în rromânia, dar e posibil sa ma insel. Louiz, respectuos, se ridică în picioare în fața ei, așteptând să termine întrebarea, ea în continuare se rezema în anus, cu lentoare. Și așa a rămas până la final. Respect pentru un om de la care înveți? Pentru cineva mai în vârstă decât tine, care îți arată respect? Neah.

Pur și simplu.

(pentru restul blondelor, la conferințe, când pui o întrebare, te ridici pe labele din spate, te prezinți, spui de unde ești, dacă reprezinți pe cineva, după care pui întrebarea)

Avem un deficit de bun simț, pe care nu știu de unde îl putem genera.
Pur și simplu nu putem trece de miere, barza, viezure, mânz.

Poate nu l-ați văzut pe Pavel „ia d-aici” Bartoș, vorbind despre social media.