Cu 20 de ani în urmă, bulgarii și-au vândut tot litoralul. Bine, vândut e un fel de-a spune. L-au concesionat nemților, pe o perioadă lungă de timp. Care nemți au transformat o pleiadă de rahaturi comuniste într-un mic paradis.
De aceea eu, nea caisă din Berceni, mă voi duce de paște la bulgari, cu 32 Euro pe noapte, la 5 stele All Inclusive. Pentru că sunt uber condiții și pentru că merită.

Iar de 1 mai, mă trage ața să merg la turci. Am o singură problemă, e foarte mult de condus, dar am auzit niște povești despre Istanbul, despre bazar, despre caiaclî și caimaclî, încât simt că trebuie neapărat să o fac, chiar dacă o să conduc 24 de ore cu copil la bord. Pentru că mi-e cam așa să merg cu avionul. Sau poate pur și simplu o să merg la Bulgari, de ce nu?

De unde mi-a venit ideea să scriu acest articol pentru prietenii mei de la oltextur?
Vineri am citit un articol despre litoralul rromânesc, în care hotelierii rromâni declarau că pe ei nu îi interesează turiștii străini. Turiștii străini vor prețuri mici, cer servicii bune, cer politețe de la personal, cer mâncare de calitate, tot felul de chestii pe care nici un hotel de pe litoralul rromânesc nu le oferă.

Iar nervii mi-au venit când am citit că ei preferă rromâni, pentru că rromânii cheltuie mai mult, nu au mofturi mari, nu au cerințe speciale.
Păi da, pentru că dacă nu ne punem poalele în cap, să vadă vecinul că bem bere cu 20 de lei și mâncam piersici de 10Euro kila, nu ne simțim bine. Deși suntem săraci și amărâți, contează statutul social în ochii unora și-ai altora.

Avem nevoie de antrenament în turism. Avem nevoie să ne învățăm că pentru banii noștri trebuie să primim servicii de calitate. Avem nevoie să învățăm să ne cerem aceste servicii ca fiind drepturile noastre de clienți, nu favoruri făcute de ospătari.