Camelia Potec a fost o înotătoare care a avut, ca punct culminant al succesului, o medalie olimpică prin anii 2000. În rest, a fost fata aceea care nu era nici prea slabă, nici prea bună, mediocritatea decentă care se situează întotdeauna de la locul 2 în jos, în competițiile internaționale.

În 2013 a fost numită președintă a federației române de natație, lăudându-se cu titlul de cea mai tânără președintă de federație. De când a fost numită în funcție, a avut aceleași realizări ca toți foștii atleți români, numiți în funcții, gen Gabi Szabo. Adică niciuna, înotul românesc moare încet, nu există bazine de înot, nu există pepinieră de copii și juniori, nu există, practic, nimic. În paranteză fie spus, am căutat un centru de înot de copii și juniori, patronat de federația română de natație, să îmi dau copilul la înot. Nu am găsit. Închidem paranteza.

De ce am scris toate astea?
Pentru că președinta federației de natație are opinii solide despre ce ar trebui să facă Simona Halep la tenis. În loc să găsească o cruce frumoasă și un loc de îngropăciune cu verdeață pentru sportul unde e șefă, știe mai bine ce ar trebui să facă unica tenismenă română care a trecut pragul mediocrității și este la cel mai înalt nivel de atâția ani.

Dacă nici asta nu înseamnă să fii mafiot…