Cetin - Când mănânci împreună cu ai tăi, mâncarea e mai bună la gust, partea a 2 a

Când mănânci împreună cu ai tăi, mâncarea e mai bună la gust, partea a 2 a

Am scris, în primul articol, despre bucuria meselor în familie, de ce îmi place să iau masa în familie, de ce îmi place să gătesc pentru familia mea și cât de mult prețuiesc clipele în care ne strângem toți la un loc, în fața unui fel de mâncare apetisant, bucurându-ne fiecare de prezența celorlalți.

Dar, în același timp, în contrapartidă, există familii de oameni care nu pot să facă asta. Poate nu au capacitatea financiară de a o face, nu au spațiu suficient pentru a sta toți la masă, nu au unde găti pentru toată lumea sau, pur și simplu, nu au suficienți bani pentru ca acea masă împreună să fie o masă care să aducă fericire pentru participanți și, de ce nu, sațietate.

Având în vedere aceste lucruri, Delikat, împreună cu Crucea Roșie Română, a avut inițiativa de a sprijini financiar, până la sfârșitul anului 2017, 7 familii mai sărace din România. Astfel, cele 7 familii au primit, în fiecare săptămână, o masă în familie cu toate cele de cuviință și, în plus, o bucătărie echipată cu toate electrocasnicele practice de care au nevoie.

În cadrul acestei inițiative, am fost ales, împreună cu Julius Constantinescu și Ela Crăciun, să mergem și să vizităm una din familiile ajutate de Delikat și Crucea Roșie Română și să luăm împreună una din acele mese.

Așa că, cu cățel și purcel, pe la sfârșitul lui noiembrie, l-am luat pe Julică de-o aripă, ne-am suit în mașină și am decolat spre Galați, să ne întâlnim cu familia Ioan și să luăm masa împreună. Oh, well, sincer să fiu, nu eram pregătit să întâlnesc ce am întâlnit.

Familia respectivă stă cu chirie în două camere, într-un bloc cu 4 etaje din Galați. Chiria este de 650 de lei pe lună. Sunt mama, tatăl, 3 copii și bunica, cu deficiență de vedere. Băiatul cel mare este la școală, în clasa a 5 a, fetița mijlocie în clasa 1 și cea mică la grădiniță. Tatăl este plecat, la muncă, în afara țării

Mama nu muncește dar își caută în mod activ de muncă, numai că, în Galațiul anului 2017, locurile de muncă nu înfloresc pe toate drumurile, sunt foarte puține și foarte prost plătite. Și totuși, copiii, când au venit de la școală, erau curat îmbrăcați și îngrijiți, se vedea că cineva are grijă de ei.

La fel și casa, deși evident sărăcăcioasă, era foarte curată și îngrijită, doar că era foarte, foarte mică și neîncăpătoare pentru noi toți, cei de acolo.

A fost o senzație foarte ciudată pentru mine să iau masa cu familia Ioan. Îmi era imposibil să nu compar, în minte, desigur, cu mesele mele de acasă, cu copiii mei, cu atmosfera. Pentru mine, copiii sunt o coardă foarte sensibilă și, în timpul mesei, nu o dată am simțit lacrimi în ochi, privindu-i pe acei copii.

Dar am încercat și sper, am reușit, să trec peste și să îi facem să se simtă bine și fericiți. Au sporovăit despre ale lor în timpul mesei, ne-au povestit de la școală întâmplări, am aflat că băiatul cel mare are numai note de 10. Asta am reușit să smulg greu de la el, fiind destul de timid și interiorizat. De multe ori m-am identificat cu el, pentru că și eu am venit dintr-o familie săracă, cu probleme, și eu știu ce înseamnă să îți fie foame și să îți privești părintele care e disperat, neștiind unde să se mai îndrepte pentru a ne pune mâncare pe masă. Am încercat să îi spun să țină capul sus, pentru că, dacă este omul care cred eu că va deveni, lucrurile vor fi, cu siguranță, mult mai bune. Sper din suflet că m-a crezut, pentru că e complet adevărat.

Știți, oricât de mult ți s-ar tăbăci pielea lucrând în presă, publicații, totuși, atunci când intri în contact direct cu drama, e foarte greu să nu fii impresionat. Ne-au povestit cum bunica a avut un ajutor pentru orbi, care a devenit, brusc mai mic, pentru că…nu se știe. Primeau un ajutor de la stat pentru plata încălzirii, nu îl mai primesc nici pe acela. Și totuși, vorbeau cu speranță și țineau capetele sus.

Da, a fost o experiență memorabilă, dar grea. Pentru că tot timpul voi compara discuțiile de la masă de la mine de acasă, unde ne povestim ce am mai făcut în timpul zilei, ce prostii a mai făcut Andrei la grădiniță, ce cămășuță albă visează Aisha sau de care jucării s-au mai plictisit, versus discuțiile de la masa familiei Ioan care, câteodată, se concentrează pe Avem ce să mâncam mâine?

Nu mai spun de jucării, au fost atât de fericiți de jucăriile pe care le-am adus și erau așa de nerăbdători să le asambleze, parcă ne spuneau să mai tăcem o dată din gură și să scoatem jucăriile. Nu mai zic de dulciuri… Ca să înțelegeți, oamenii aveau păstrate, pentru revelion, 3 cutii de cola, urcate sus, pe un raft…

Puteți să vedeți în filmulețul atașat ce s-a mai întâmplat și cum sunt oamenii. Eu sper doar că am putut să redau, cât de cât, atmosfera de acolo și să vă aduc aminte că există oameni pentru care toate zbaterile noastre zilnice sunt niște glume fără sens, în fața zbaterii de a face rost de mâncarea zilnică pentru copiii lor.

Publicată de Cetin Arhi Ametcea pe 19 Decembrie 2017

Mulțumesc că ai citit acest articol.
Dacă vrei să susții acest site, cumpără un abonament de 3$

21 comentarii

  1. Nu pot decat sa va felicit pentru aceasta initiativa!

    Thumb up 31
  2. Damn ninjas cutting onions again!

    Thumb up 51
  3. Nu ma pot uita la video, dar dupa articol si poze am din nou sentimentul ala ca imi vine sa fug acasa sa-mi iau copiii in brate, sa ma asigur ca-s bine.

    Thumb up 27
  4. Stii…o sa-mi iau injuraturi gramada, insa atunci cand se vorbeste de ajutorul social, de cei care voteaza pentru ca li se da ceva, eu am in minte oameni de genul asta. Da, atunci cand e injurat sau batut un batran pentru ca a votat ”prost”, eu am in fata ochilor pensionari/familii de genul asta. Cand aud pe cate unii ca ”daca vrei, poti”, energii pozitive, gandire proactiva si cacat, eu ma gandesc la oameni din astia. E mai greu sa inghiti greturile unui putoi cu salariu de mii de euro, cand tu stii ca exista oameni care nu au ce manca. Si cand ii faceti prosti, ii acuzati sau ii bateti, mi-e greu sa tac. Altminteri, frumos gest, bravo voua si initiatorilor, salutari lui Julius.

    Thumb up 35
    • Eu cand aud de ajutor social, am in minte un procent mic de oameni saraci, batrani sau tineri si un procent foarte mare de oameni care se duc cu mercedesul sa ridice ajutorul social. Ajutorul social in bani e o prostie dupa parerea mea, pentru ca incurajeaza tot felul de practici, prin care banii ajung tot la aia smenari cu pile care „se descurca”. Eu ajutorul social il vad, ca pe niste alimente distribuite saptamanal, niste hainute la copii, gen o pereche de ghetute, o geaca, vreo doua trei perechi de pantaloni si pulovere, o reducere substantiala la intretinere. Lucruri de genul asta, pentru ca banii virati direct in cont ajung sa fie cheltuiti pe alte lucruri sau ajung la oameni care nu au nevoie neaparata de ei. Criteriile de acordare a acestui ajutor social sunt niste aberatii.

      Thumb up 20
    • #6

      Asta cu ajutorul social care se duce la cei cu Mercedes este un mit ca sa nu spun alceva.Romania este o tara saraca, peste 50% dintre romani traiesc in saracie si nu o spun eu ci ultimul studiu Eurostat.Iar banii care vin de la stat se duc in primul rand pentru mancare.
      Cat despre astfel de initiative ma bucur ca inca mai exista nu atat pentru ajutorul in sine ci pentru exemplu ca poate poate candva vom ajunge si noi o tara normala cu alte valori si principii fata de ce exista acum.

      Thumb up 6
    • #7

      De parca aia denaturati n-ar vinde bunurile primite contra banilor. Oricat.

      Thumb up 0
    • Fără să stric în vreun fel atmosfera, eu când aud de ajutoare sociale sub formă de mâncare îmi aduc aminte de Radu Mazăre. Fura el, ce fura, dar mai dădea și la alții, nu-i așa?
      Cred că ideea filmulețului e mai mult despre sentimente și mai puțin despre potolirea mațului.

      Thumb up 1
    • Daca eu am Mercedes si o vecina batrana si vai de viata ei ma roaga sa merg sa-si ridice pachetele cu ajutoare de la UE, ca e prea bolnava pentru carat cu spinarea si bani de taxi nu are, merg, o ajut si mi se face o poza, legenda pentru unii e gata facuta. Unora trebuie doar sa le ridici la fileu, ca nu stau sa judece.
      PS: been there, done that, doar ca nu am Mercedes.

      Thumb up 7
    • Nu, aia denaturati nu s-ar inscrie pentru un pachet de biscuiti, faina, hainute etc. Nu ar avea ce face cu ele si sunt greu de valorificat. Sau, iti dau banii, dar la sfarsit de luna aduni bonurile si imi justifici ce ai facut cu minim 50-60-70% din bani, daca vrei sa mai primesti si luna urmatoare. Nu exista nu mi-a dat bon, il ceri, nu exista l-am pierdut, ai grija sa nu il pierzi. Oamenii care chiar au nevoie sunt sigur ca ar putea sa faca asta si sa justifice cheltuielile. Oricum, totul e un cerc vicios, partidul pune in functii pe cine trebuie, cine trebuie acorda ajutoare sociale cui trebuie, iar cui trebuie voteaza cand trebuie partidul. Ar trebui atatea reforme in tara asta, ca nu stiu cu ce sa incep, cred ca toate domeniile ar trebui reformate… dar ei se ocupa mai mult de drepturile infractorilor. Am senzatia cateodata ca totul e compromis si nu mai exista cale de indreptare.

      Thumb up 2
    • La asta ma refer http://m.adevarul.ro/locale/craiova/foto-video-sarmanii-care-si-cara-acasa-ajutoarele-sociale-taxiul-nu-e-treaba-dumneavoastra-descurcam-noi-1_5a25536a5ab6550cb8d76a6a/index.html
      Ganditi-va ca persoanele respective au luat „de la gura” copiilor saraci. Si alea nu sunt cazuri izolate.

      Thumb up 0
    • #12

      Nu vreau sa intru in polemici inutile ca articolule este despre alceva dar daca tu crezi i ca a merge cu taxiul este semn de bogatie sau ca o duci bine te inseli amarnic.

      Thumb up 6
  5. Am asistat, nu demult, pe propria piele la ce inseamna emotia unor oameni neajutorati in fata unei surprize placute, un lucru infim pt noi toti, insa pt ei poate conta mai mult decat ne-am putea imagina.
    Am copil, 9 ani aproape, deci in crestere rapida. Lucrurile lui raman mici de la sezon la sezon. Pana acum le puneam intr-o punga si le lasam langa tomberon, in ideea ca cineva le va gasi si le va lua. Am aflat insa de un copil, un pic mai mic decat al meu, copil caruia i-a murit mama de mic, iar tatal a ales sa se recasatoreasca, abandonandu-l la bunica, o doamna batrana si slabita de boli. Este departe de mine, un sat izolat, fara asfalt. Am fost acolo, i-am dus bicicleta copilului, aproape noua, incaltari, jucarii, dulciuri, cam ce am putut sa iau de prin casa ce nu ne mai trebuia. Fratilor, cand am vazut bucuria din ochii copilului aluia la primirea acestor lucruri am plans pe infundate tot drumul pana acasa. Copil frumos, vesel, dar fara parinti si cu greutati mai mari ca noi toti de aici.
    Felicitari pt demersul vostru si trebuie sa amintesc ca ceea ce inseamna prea putin pt noi, pt unii inseamna bucuria pe care o au poate o data in an. Poate singura.

    Thumb up 125
    • acum cativa ani am fost sa casc gura la un targ de de vechituri. toti aveau o patura o masuta ceva cu de toate de la surubelnite la motoare si avioane de jucarie. erau chiar si biciclete
      era toamna. atentia mi-a fost atrasa de un tata la vreo 40 si baietelul lui, ca semanau, de vreo 7 ani. erau imbracati cu cele mai vechi si ponosite haine gri negre pe care le-am vazut vreodata. amandoi fara nimic pe cap afara era frig si tragea spre ploaie. parul nespalat de luni de zile probabil. mainile si fata negre de murdarie. trasi la fata de foame si de dormit sub pod cred
      stateau si asteptau sa vina cineva sa cumpere aveau in fata lor asezat pe trotuar un tv albnegru cred ca un model uitat de toti bunicii in viata. mic si prafuit un jaf de plastic si sticla care se asorta cu cei doi in aproape toate. nu stiu de unde il scosesera probabil il gasisera intr-o groapa de gunoi
      si io ii priveam ca prostul eram fascinat in viata mea nu vazusem imaginea atat de curata a unui tata cu un copil uitati de lume.

      dupa un timp am plecat fara sa cumpar nimic din targ si fara sa le fi lasat celor doi macar 10 lei ceva, cand imi amintesc ma urasc pentru asta

      Thumb up 3
  6. #15

    Cele mai frumoase amintiri din copilărie sînt între părinții mei, la masă. Uneori, citind, cu cartea lingă farfurie. Și nopțile în care pica lumina erau clipele mele preferate. Ai mei erau obligați să facă o pauză și să stăm toți, la un loc, în jurul unei lumînări chioare.
    Ca să nu sune atît de gay – în videoclip ai o figură de radio și o voce de presă scrisă.

    P.S. – felicitări. Și pentru inițiativă și pentru tot ce faci și ce scrii.

    Thumb up 13
  7. #16

    Foarte frumos si foarte trist in acelasi timp… Ma gandesc la miile de copii care nu au norocul sa li se intample ceva frumos in viitorul apropiat. Ne- ai dat gata azi: Mai intai am pleca in USA dar dupa ce citesti articolul cu emigrnu prea

    Thumb up 10
    • #17

      Scuze: … dupa ce citesti articolul cu emigrarea nu prea. Dupa aia realizam in ce tara trista traim si ne vine iar dorul de duca.

      Thumb up 3
  8. #18

    esti priceput in a face sa tremure sufletul in om….

    Thumb up 7
  9. #19

    Niciodata nicio cearta? In toiul sarbatorilor??

    Thumb up 1
  10. Acu apreciezi mai mult! N’est pas?

    Thumb up 0
  11. #21

    Offf, Ela Craciun…

    Thumb up 0