A murit un alpinist. Zoltan Torok. O știre tristă. Un om care avea o pasiune, muntele, a murit, învins de el, dar a murit făcând ce îi place.
După care apar animalele.

Un așa zis om, proprietar de ceva popas turistic.
După el, apar și neobositele tâmpe, femei, as usual, gata să aprobe cu limba scoasă orice le poate scoate din citadinul monoton, vaci cu cabină care își rumegă neputința în elanurile revoluționare ale altora, ca ele. Lăudându-și așa zisa frondă una alteia, caracterizându-se reciproc drept inteligente și rele, ele fiind doar paricopitate în căutarea cuiva să le umple ugerele craniene.

Spuneți-mi și mie de ce. Care e scopul. De ce ai face asta, de ce ai declara public că te bucură moartea unui om pe care nu îl cunoști. Poate fi un asemenea om întreg la cap? Mă îndoiesc maxim.

Și atunci cum ai putea să te duci tu, om sănătos, să stai la refugiul unuia cu handicap psihic? Nu ar trebui să ocolim refugiul Sălașu de Sus, pentru că aparține unei persoane cu handicap, periculoase pentru cei din jur?

Ar cam trebui, serios.