După bulibășeala de ieri cu uite salariile armatei, nu sunt salariile armatei, chiar mai credeți că Institutul Cantacuzino va prospera sub îndrumarea armatei române?

Dacă încă mai credeți asta, să vă întreb ceva.
Ați îmbrăcat vreodată uniformele armatei române, alea de camuflaj? Știți, alea pe care le poartă soldații români și care trebuie să fie foarte bune în orice situație?

Salopetele alea sunt din cel mai împuțit material posibil. Iarna îngheți indiferent ce ai pe tine, vara mori de cald și nu permit transpirația. Și la fel orice din dotarea armatei române. Pentru că de abia în ministerul apărării se fură fără niciun fel de jenă și se fură în mod constant. Licitațiile pentru dotarea armatei sunt mană cerească pentru firme, pentru că știu că pot vinde orice gunoi, cât timp ung generalul potrivit.

Pentru că ghici ce. Niciun fel de instanță civilă nu are autoritate asupra armatei. Ei au propriile instituții de control și reglementare. Ei între ei. Poliția nu are dreptul de a intra într-o unitate militară. Și totul se fură ca la carte.

Îmi și imaginez cum s-ar duce directorul de la cantacuzino cu o cerere de achiziție de 100 de kile de mercur, îl știți, ăla care se pune în vaccinuri*, iar ministrul, după ce o cercetează atent, o avizează:

– Lasă că vă descurcați cu 50, puneți mai puțin, că nu moare nimeni. Și luați de ăla chinezesc, că e mai ieftin.