Zilele acestea de carantină ne-au demonstrat că alegerea de a cumpăra 2 apartamente, acum 5 ani a fost una greșită. Am stat blocați în casă, copiii au fost atît de panicați din cauza știrilor încât au refuzat să iasă și la puțin aer. Un iad, cel puțin pentru noi.

Așa că am decis ca, până ne rezolvăm situația locativă, să căutăm o căsuță decentă cu chirie, pe termen lung, ca să nu am stres din nicio parte. Am găsit-o pe asta, în București, prin Ghencea, decentă, drăguță, nici prea mare, dar suficientă pentru nevoile noastre. Șoseaua cam înghesuită, dar perfect nu avea cum să fie.

Bun. Îi zic agentului că îmi place și hai să negociem.
Ownerul vrea 800, eu îi ofer 600, plata în avans pe un an, nu e neapărat rău 7200 de euro cash, pe loc, nu?

Agentul zice Sigur nu va accepta, a mai respins o ofertă de 650 pe 6 luni.
Bine, boss, mă simt generos. Îți plătesc 700 în avans, pe un an, adică 8400 de euro.
Vine și răspunsul. Acceptă maxim 750 la plata în avans pe un an, dacă nu, 800.

Am plecat și nu m-a mai interesat discuția, deși diferenț de bani era minoră, din punctul meu de vedere. Aș fi putut să rămân la 800, pentru că îmi plăcea casa și aia era.

Dar această lipsă de cooperare cu un posibil client, știind că, din toamnă, se duce dracului pe gârlă totul, pur și simplu m-a tras înapoi. Am simțit, sub piele, aroganța din 2008 a proprietarilor, care puneau zerourile la prețurile apartamentelor cum adaug eu pahare de vin când simt setea că învinge.

Cum vă ziceam, casa e frumoasă, iar prețul e decent. Dacă cineva are nevoie, pentru asta am lăsat linkul. Și pentru că agentul imobiliar a fost simpatic și de ajutor.