A trebuit să îl dăm pe Yuri, pentru că Aisha este alergică la el foarte tare, la modul că dacă ține pisica lipită de corp, i se inflamează pielea pe conturul pisicii. I-am găsit o familie de oameni foarte drăguți, mulțumim frumos de interes.

Ideea e că tipii care l-au luat ne-au întrebat dacă și noi vrem contract de adopție. Inițial am fost ușor încurcați, nu înțelegeam exact despre ce e vorba, mai auzisem vehiculându-se ideea, dar nu m-a interesat niciodată suficient de tare.

Deci, ca să știți și voi, în mediul facebook românesc se practică un contract de adopție între cel ce dă mâța și noul posesor, în care se specifică faptul că donatorul are dreptul de a vizita pisica, de a-i verifica starea și de a statua unde trebuie crescută. Serios, nu râdeți, chiar există.

Practic, atunci când e o aglomerație de mâțe pe net, pentru că na, nu castrăm pisica, o lăsăm să aibă măcar o dată plăcerea sexului, când ăla care donează ar trebui să fie PROFUND recunoscător că a găsit pe cineva care să îi ia beleau de pe cap, apare și discuția despre cum trebuie să îi dai voie să îți intre în casă, să verifice că mâța e tratată regește și ținută doar în locuri aerisite și tratate împotriva microbilor.

Fugiți, bă, de aici.