Care a fost cel mai penibil moment la un interviu de angajare?

Încep eu.
În 2004, m-am mutat la Constanța. Plecasem cu o grămadă de vise, un rucsac și niște lei, fără să am nicio cunoștință acolo, fără nicio prospecțiune, nimic. Pur și simplu, așa, bună dimineața soare, aoleu ce vânt și frig e aici iarna. Râdeam ieri, singur, amintindu-mi de zilele alea și gândindu-mă cât de grele par unele zile și, după mulți ani, realizezi că, de fapt, alea erau zile simple.

Am început să îmi caut de muncă. Pe vremea aia încă erau acele momente cu La ușa mea mai sunt 100 ca tine, nu îți convine, ura și la gară. Serios, am lucrat o perioadă pe un salariu de 270 de lei. Lunar. Și ăștia erau banii, nu aveai cum să faci chestii românești, să te descurci. Nu mai zic de contracte la negru și altele.

Și, mergând eu din interviu în interviu, am ajuns la un interviu la o bancă. Na, am urât ASE-ul din suflet, dar măcar era acolo, ceva și contabilitatea aia. Am fost la interviu, am discutat cu o domnișorică foarte drăguțică, probabil de la HR, ne-am simțit bine și confortabil, am depănat amintiri din București, totul părea excelent. Se părea că sunt potrivit pentru post, domnișoara simțea chimie cu mine, gata, trecusem de primul interviu și restul părea o formalitate.

AȘa că ne ridicăm, ne strângem mâinile, ne despărțim, la care eu, într-un moment de inspirație divină, mă întorc către ea, o privesc în ochii de jad, adânci ca marea și îi spun:

– Auziți, dar să mă sunați, da? Că am mai fost la interviuri și mi s-a promis că mă sună și nu m-a sunat nimeni.

Repet, asta după ce avusesem o discuție relaxată, intelectuală cu tipa. Nu știu, sincer, de unde am scos asta, cum mi-a venit să spun țărănismul ăla infect, cert e că nu, nu m-a mai sunat niciodată și nu am mai auzit de ea. Desigur, i-am citit asta în ochi în prima secundă, nu a mai fost nevoie de vreo confirmare.

Hai, suntem anonimi aici, care a fost cea mai penibilă fază pe care ați avut-o la angajare?

Îți mulțumesc că mă citești.

Poți susține cetin.ro cu un abonament de 3 USD

93 comentarii

  1. #1

    M-am dus fumat lemn sa ma angajez la o firma de IT, nu din lipsa de bani ci fiindca ma saturasem sa stau degeaba acasa prajit non-stop. Pentru ca nu imi ardea sa ma simt presat de sefi de la bun inceput, am cerut un salariu de 3000 de lei in primele 2 luni ca sa pot sa invat cat de cat sistemul companiei si targetul acesteia, dupa care sa imi mareasca salariul la 5000 de lei pentru inca jumatate de an cand ar fi urmat renegocierea de salariu. Angajatorul (patronul), imi zice ca nu are cum sa imi dea un salariu de start atat de mic. Eu nu si nu. 3000 de lei, altfel nu discut. El tot o tinea pe a lui. Pana la urma am obosit de la atata “negociere” si i-am zis “bine, imi platesti taxiul dus intors in primele doua luni, apoi negociem suma finala”. El perplex a baiguit “hai ca vedem noi cum facem” si a schimbat subiectul. Dracu stie ce discutii am mai purtat ca deja imi obosise creierul de la “negocierea” salariului. Tot ca el a iesit si mi-a dat un salariu de start mult peste toate sumele vehiculate de mine si nici nu am simtit vreo presiune din partea lor in perioada de invatare.

    In curand se implinesc 2 ani de cand lucrez la compania respectiva.

    • #2

      :))

    • #3

      Uite asa se mira lumea ce bine se castiga in IT. Se roaga aia de tine sa iti dea bani si tu nu vrei.

    • #4

      Pe de altă parte, un fost coleg a mers la interviu la un service auto. Dă ăsta interviul, toată lumea îl plăcea, hai să vedem, cam cât ți-ai dori tu. Salariu zic. Îi spusese mă-sa să ceară 1400. Cere 1400, la care managerul întreabă: net sau brut? Aaaa, păi care e diferență. Plm, na, îi explică astă ce înseamnă și ăla hotărât zice: păi atunci, BRUT ! Gata frate!

    • #5
      Arhi

      ahahahahaha mortal:)))))

    • #6

      @rdb in detrimentul banilor prefer oricand sa nu fiu frecat la ridiche ca sa pot oferi tot ce am mai bun.

  2. #7

    1999. Vroiam să îmi schimb jobul, lucram atunci la firma lui Radu Filipescu.

    Mare firmă de echipamente profesionale Motorola, nu mai știu cum îi zicea sau dacă mai e în piață. Tipa de la HR cu care dădeam interviu la ceas de seară mă anunță că nu mai au disponibil jobul tehnic pentru care venisem, doar de agenți de vânzări. Dar unde lucrați, cine este patronul dvs? Radu Filipescu. ACEL Radu Filipescu? Păi, probabil că da. Intră șeful ei în încăpere. „Uitați, domnu’ Cutărescu, dânsul lucrează cu Radu Filipescu!” Și-a dat jos nenea ochelarii și m-a privit lung, apoi m-a flituit urgent. Făcând research pe urmă pe net și în cartea în care șeful meu scria cum vroia el să îl asasineze în stil comando pe Ceaușescu am aflat că tipa îi fusese colegă în anii ’80 și tipul îi fusese șef.

    Tot în anul ăla m-am dus la interviu la Metro Otopeni (ăla original, unde are Țiriac mașinile acum). Tot job tehnic. Șeful pe tehnic m-a plăcut, directoarea de magazin părea că mă înghite, dar „mai aveți de dat un interviu cu șeful pazei” (Cobra Security, cei care ulterior aveau și Carrefour, de se plângeau managerii de acolo de ei). Ok, no problem, înțeleg. Și vine șeful pazei la al treilea interviu (adică și al treilea drum până acolo din timpul meu de muncă) și zice „nu putem să vă angajăm”. Ok, pot să știu de ce, unde nu am performat? Ați fost filmat când vroiați să furați un tricou. POOOOFTIIIIM?!?!?! Da, domne, ați vrut să furați un tricou, nu putem să vă angajăm. Nu am intenționat niciodată să fur un capăt de ață din magazinul dvs, arătați-mi înregistrările, de ce nu m-ați reținut și nu ați chemat poliția? Nu pot să vă arăt înregistrările, și nu v-am reținut pentru că ați văzut că sunteți observat și l-ați pus la loc. Inițial m-am enervat, am crezut că e un test la interviu să vadă cum reacționez, dar peste ani am aflat că postul era deja rezervat pentru cineva, iar interviul era de fapt doar de ochii lumii. Iar șeful de la tehnic nu i-a mai suportat și s-a cărat de acolo.

    • #8

      Asta se intampla cand lasi si badigarzii sa evalueze pe cei de la tehnic.

  3. Greșeli banale nu se pun, nu?

  4. #10
    radusibiu

    2006-2007 deschid o afacere si aveam nevoie de personal feminin. Apelez la o companie de recrutare si ma prezint pentru interviuri. 7 fete…intra fiecare pe rand. Intra numarul 6 si m-am blocat. Era fosta mea iubita care m-a parasit pt unul cu bani in urma cu 6 luni. M-a vazut, a facut ochii mari, s-a rosit toata si a parasit biroul. A spus doar „imi pare rau”!!

    • #11

      Fiecare cu fetisurile lui.

    • #12

      „Am totul aranjat la primărie, tu nu faci decât să semnezi ce îți dau, că eu nu apar în acte.”

      Patron român, old school.
      Anunțul era pentru inginer.

  5. #13

    Plecasem cu o fostă iubită din BC in CJ. Ea era medic rezident. Eu …pielea pluii in parohie.
    Am găsit un anunț ca vânzător la un magazin din cartierul nostru.
    Interviu cu nenea..totul frumos şi relax până la
    „Ce ai lucrat înainte?” „Muzică.” „Păi dacă nu ai găsit de lucru acolo acolo, de ce crezi că ai să REUŞEŞTI aici?”
    ..aici adică la magazinul lui.
    Efectiv m-am ridicat şi am plecat.

  6. Si eu, in tinerete, am fost la un interviu la o banca si am aflat ca, daca stii sa deschizi programul excel, nu insemna ca stii si sa lucrezi in el. Mi-a pus 3 numere pe un sheet si m-a pus sa le adun. Eu … = a1+a2+a3 … enter si ei ….”la revedere, mai treceti pe la noi”.

    • #16

      Raspunsul corect era cu =sum(..). Cu + te apuca primavara.

    • #17

      Wrong!
      Cel mai simplu era sa le selectezi pe toate si iti arata suma in bara

    • #18

      Acum depinde, formula = a1+a2+a3 poate sa iti arate rezultatul corect in cazul in care ai printre valori si un numar vazut ca text (ex. numar precedat de apostrof, nu sariti ca sunt multe cazuri mai ales daca informatia ajunge din alta parte) in timp ce formula Sum respectiv selectarea pentru a vedea rezultatul in bara jos vor ignora acea valoare si implicit rezultatul va fi diferit.

      Pe de alta parte nu poti merge prea mult cu varianta = a1+a2+a3+….. Pe vremuri accepta maxim 30; Evident ca nici nu e prea practic sa scrii o asa formula

    • Eram tanar si nelinistit, acum 20 de ani :) Nu dati cu parul !

    • #20

      @pipzn: chiar daca ai text si numere, daca selectezi cu mouse-ul iti va arata suma numerelor. textul respectiv o sa apara doar la count.

    • #21

      @punKreas

      Nu stiu ce versiune folositi, la mine in versiunea 2007 si 2016 (versiuni nelocalizate – engleza) lucrurile sunt cum am mai spus mai sus. Poate o fi de la ce inteleg sau imi apare la mine ca numar vazut ca text. (am vazut si un caz cu comportament descris de dvs. insa nu am putut stabili cauza comportamentelor diferite nici pana in ziua de azi)

      Altfel, ca sa nu fiu chiar total off-topic, o chestie mai ciudata a fost cand am fost la un interviu acum muulti ani (vreo 21) pentru ceva ce parea ca tine de activitate de office (ca prea multe detalii nu dadeau). Ori eu am mai prins vremurile in care facusem in liceu (si eram chiar bunicel) steno-dactilografie. Pe scurt, omul isi dorea de fapt O secretara (deci femeie), nu a specificat in anunt, mi-a spus verbal, si-a dat seama de faza cu o eventuala acuzatie de discriminare si a incercat tot felul de abureli. Nici nu mi-a trecut prin cap sa insist pentru ca, in final consider ca o firma privata ar trebui sa angajeze pe cine vrea.

    • #22

      Acum am vazut ca e vorba de excelul de acum multi ani. Posibil sa fi fost asa atunci :)

  7. #23

    2 momente… cica in momentele cand nu avem activitate „la noi” in firma nu se sta… mai reparam un scaun, mai dam cu matura… „ingineri”…

    si la altii, stateam a le explic minunatelor de la hr greselile gramaticale din interviul tiparit si ca intelesesera gresit testul ala psihologic si ca tiparisera doar prima pagina din el… deh, firma noua, investitie mare, ambitii pe masura. am mai auzit vreun an, 2 de ei, au disparut intre timp in neant.

    • #24

      Cred ca m-aș bucura nespus ca un invitat la primul (?) interview să mă corecteze.

  8. #25

    Acum vreo doi ani, trec de fazele preliminarii (selectie dosar, interviu telefonic 1, interviu telefonic 2 etc.) si sunt selectat pentru postul de sofer cisterna HazMat (materiale periculoase) la cel mai mare transportator de profil in State. Iau avionul (platit de ei) si zbor la Houston pentru un training de o luna. Primele doua zile, dedicate unei prezentari complexe a companiei si semnarii cat mai multor acte. Probe fizice si de indemanare, filmulete de prezentare a conditiilor de lucru cu ipotetice incidente de tot felul (accidente, terorism, agresiuni sexuale, rasiale etc) si … proba medicala care includea, printre altele si recoltarea de probe biologice pentru testul antidrog. Nu-mi faceam probleme din cauza asta, deja avusesem 3 testari trecute in anul acela. Dar … in chestionarul completat in timpul testarii nu-s de ce ma lovise un moment de sinceritate si am bifat casuta care specifica consumul de iarba in perioada de doi ani dinaintea sosirii pentru angajare. A doua zi dimineata medicul ma cheama in cabinet si ma intreaba daca nu cumva am bifat din greseala acea casuta. Prima ocazie ratata in care puteam sa indrept greseala pentru ca am insistat cu sinceritatea. La pranz ma suna in sala de training o tipa de la personal si-mi cere sa detaliez un pic despre cind am consumat ultima oara, ce si cum. A doua ocazie ratata de a tacea pentru ca ma loveste darul vorbirii si incep a povesti cu amanunte in timp ce in sala se facuse liniste totala si toti (posibilii colegi) ascultau siderati. Cand am inchis telefonul si am vazut fetele celorlalti am realizat cat de mare a fost prostia si am simtit ca ceva este in neregula. Imi parea in momentul ala ca parca altcineva vorbise pentru mine si nu eu. Dupa vreo ora vine unul din supraveghetori, imi intinde un bilet de Grey Hound catre acasa si-mi spune ca ma asteapta masina afara sa ma duca la hotel sa-mi iau bagajul pentru ca, din pacate, nu pot avansa mai departe cu ei. Am realizat in scurt timp dupa aceea de ce a vorbit gura fara mine intr-un asemenea hal dupa ce pregatisem intens acest pas …. Orice sut in fund e un pas inainte!!! Dupa vreo doua luni imi cumparam propriul camion si porneam la drum ca owner-operator, cu un program ultraflexibil si un venit la care as fi ajuns la firma respectiva dupa 10-15 ani vechime la ei, poate …

    • #26

      Aveai bani de așa ceva dinainte? Dacă da, atunci ce-ți mai trebuia să te angajezi la ei?

    • #27

      …Basca faptul ca fumezi cum vrei, cat vrei etc… :D

    • #28

      @Crimsonware , nu aveam bani, am facut imprumut la banca dupa ce am avut confirmarea de la o companie ca pot incheia un contract de servicii cu ea; bineinteles ca nu am mai declarat lucruri traznite la interviul cu ei iar drug screening-ul cerut l-am trecut fara probleme pentru ca ma lasasem de fumat cu aproape doi ani in urma cand era cat pe ce s-o comit la volan din cauza asta.

    • #29

      @geretus, cum vrei, cat vrei, dar NU cand vrei … Departamentul de Transporturi de aici iti poate trimite in orice moment o cerere sa te prezinti la drugscreen iar asta trebuie sa o faci pana la sfarsitul zilei; altfel poti da de belea cu jobul. La un job anterior eu fusesem nominalizat de 2 ori in sase luni pentru testare iar alt coleg, care … rupea norma daca ma-ntelegi, nu fusese nominalizat niciodata intr-un an de zile. you never know …

    • #30
      Arhi

      in cat timp dispare din sange?

    • #31

      consumator ocazional, <3 zile in saliva, <7 zile in urina, <1 luna in sange, <1 an in firul de par
      pentru cei inraiti intervalul se mareste

    • #32
      Nea Ilie de la Sculărie

      Asta cu în cât timp dispare mi-aduce aminte de ăla care s-a dus la farmacie, ia vreo 6 tuburi de diazepame și după ce plătește dă să plece și întreabă
      – Auzi, da ăstea rămân în sânge?
      Îți dai seama, farmacistului i se învârteau toate scenariile prin cap, ăsta își omoară soacra sau pe cine știe cine și mă mai trezesc și complice…
      – Nu domnule, nu iese – zice farmacistul
      – Da în carne, în carne rămâne?
      Pfaoleo, îți dai seama ce scene rulau la ăsta în cap, da?
      Noroc c-a zis peizanul:
      – Am un porc al dreacu, mușcă, nu putem să-l tăiem, și m-am gândit să-i dau diazepame și pe urmă să-l tăiem, d’aia întreb…

  9. #33

    Știam bine firma unde am aplicat, le-am scris foarte clar pentru ce post aplic, competenta de la HR m-a chemat la interviu pentru un post total diferit. Desigur, asta am aflat-o abia în timpul interviului, când se uitau jenați unul la altul cei cu care îl susțineam. E, doar două ore pierdute pe drum.

  10. #34

    2018 cam prin perioada asta am fost la un interviu la 8×8.
    Bun interviu cu hr-ista si CTO-ul firmei. Omul a fost cel mai arogant om pe care l-am intalnit in viata mea.
    Tot ce imi spuneam ca am facut, el stia sa faca mai bine.
    I-am explicat cum m-am rezolvat o problema destul de urata (trebuia sa citesc din cod niste tabele dintr-un pdf) moment in care imi zice ca se poate face si altfel. Intreb cum si vine raspunsul „Iti spun eu ca se poate face mai bine, stiu eu”. Am ramas prost.
    Dupa astea ma pune sa-i explic doua concepte de baza din programare overloading si overriding, ii explic ce inseamna (textbook definition) si imi zice ca nu e bine ca overloading inseamna altceva si imi da definitia de operator overloading din c++… in conditiile in care postul era pe Java. Ca sidenote un coleg de la jobul actual a patit fix aceeasi chestie si a scos telefonul si i-a aratat definitia pe google.
    La finalu interviului pleaca omu si tipa del a hr ma intreaba „si, cum crezi ca a mers interviul ?” Am ramas perplex.

  11. #35

    Mijlocul – sfarsitul anilor ’90, inflorisera job-urile de Sales. Avand deja ceva experienta, ma duc la un interviu la Assos (erau printre cele mai in voga tigari pe atunci).
    Tigarile = grecesti, deci shefu’ = grec.

    Incepem interviul, in engleza aia specifica cu accent grecesc, si la un moment dat, pica ca un traznet intrebarea:
    – What do you like, to fuck or to make love ?

    Evident, blocaj total, eram si foarte tanar pe atunci si inca asa mai prostut, asa ca bag ceva gen „I like to make love with my wife and fuck other girls” – deh, eram totusi la un interviu de sales si asta a fost tot ce mi-a venit. Interviul a mai durat 2 min, si evident ca nu m-a sunat.

    Nu m-am prins pe loc, abea neshte ani mai tarziu, cand am aflat si eu cam cum vine treaba cu „sexul grecesc” :)))

    • #36

      Adica, grecul se dadea la tine in timpul interviului?

    • #37

      Trebuua să zici că îți place „to be fucked”. :D

  12. #38

    Doua faze cele mai penibile: interviu cu tipul de la HR, totul parea OK, ma roaga sa astept 5 minute sa se duca dupa patronul manager pt ultima parte a interviului, apare patronul, un italian, deschide gura…OMG….asa miros n-am simtit in viata mea, zici ca era cadavru, sau ca avea septicemie, deci omu’ cred ca nu fusese in viata lui la dentist si nu se spalase nicodata pe dinti. Si om cu bani, avea o firma destul de mare de publicitate plus alte cateva firme satelit in tot soiul de domenii oarecum conexe, care mergeau bine, deci clar isi permitea sa se trateze. Sincer, cu greu am rezistat alea 10 minute de interviu fara sa-mi acopar nasul cu ceva. M-au sunat a doua zi sa-mi ofere jobul, am zis pas.
    A doua chestie penibila- interviu la o firma, nu depusesem CV-ul, il gasisera ei pe ceva site de joburi, ma sunasera sa merg, in mod straniu si ciudat, fix in ziua aia, ca atunci le era seful din Bucuresti in provincie, am zis OK, merg sa vad despre ce-i vorba, imi reorganizez ziua, ceea ce nu a fost chiar usor, ne intelegem asupra orei, ajung cu 10 min mai devreme, ca omul civilizat, se face ora pt interviu, seful de la Bucuresti era un pic iesit, oamenii de pe acolo isi cereau scuze, asigurari ca ajunge in cateva minute, mai astept eu 10-15 minute nimic, si ma plezneste dintr-o data un val din ala de furie, ia uite ce idioata sunt, imi aranjez ziua dupa unii care sunt neseriosi si neorganizati, asa ca ma ridic si zic ca asta e, plec, oamenii ma rugau sa mai stau totusi un minut, eu furioasa ma lansez intr-o tirada despre timpul altora, respect, politetea regilor etc, ma turez tot mai tare, intra si seful care trebuia sa ia interviul, ii tin si la ala o prelegere de 10 minute, dupa care plec trantind usa dupa mine….Sincer, nu stiu ce demon m-a posedat, acum ma umfla rasul cand imi amintesc ce revolutionara si neinduplecata am fost.

    • #39

      Ai refuzat postul pentru ca patronul poate avea probleme cu stomacul si ii putea gura? Cred ca si ei au fost fericiti ca nu ai acceptat.

    • #40

      @punKreas: da, am refuzat. Ar fi urmat sa lucram in acelasi birou, sincer, n-as fi putut. Si nu avea probleme cu stomacul, avea pur si simplu dinti putreziti in gura, era foarte evident.

    • #41

      Alea care au rezistat cu un sef cu dintii stricati sunt acum prim ministrese sau cu alte functii inalte. Asta pentru ca au dovedit ca nu sunt superficiale si trec peste aparente, nu de altceva.

  13. #42

    Eram la interviu pentru un job, mergeau toate bune, doar ca in mijlocul interviului primesc un sms :”avem bilete la Ozzy, ne vedem in juma de ora la metrou la Aurel Vlaicu”. Moment in care m-am ridicat de pe scaun, am zis ca am o urgenta si plec. Si am plecat, dar nu era sa ratez concert Ozzy pentru niste amarati de bani, chiar daca muream de foame

  14. #44

    Hai sa ma bag si eu. In perioada cand in cautam de lucru, la o firma destul de cunoscuta de IT din Bucuresti.

    Toate bune si frumoase. Discutia de la HR perfecta, o discutie tehnica un un alt baiat de acolo, foarte bine.
    Vine apoi o proba tehnica. Intra in sala doi baieti, cu un laptop, mi-l pun in fata, imi dau problema de rezolvat… si conecteaza lapto-ul la proiector, ei holbandu-se la ce trebuia sa fac eu. Moment in care m-am blocat. In 5 minute a fost gata interviul, ura si la gara.

  15. #45

    Am fost acu ceva ani la un interviu la o clinică a unuia destul de celebru ca extensie a unei vedete feminine destul de apreciate pe la noi. :)) Nu am știut cui aparține clinica la momentul aplicării.
    S-a întâmplat contactarea la telefon, stabilit dată și oră, după care, până la data respectivă, m-a contactat tocmai patronul pe… Facebook.
    Cu friend request, cu toate alea, inițial nu am știut cine e, după care m-a lămurit Google.
    Bună, bună, rămâne stabilit pe mâine? da.
    M-am dus a doua zi totuși, eram curioasă și totuși anunțul suna foarte bine. Nu știam cu cine va avea loc interviul, dacă există un HR, dacă există un manager al departamentului în care trebuia să lucrez eu…
    Sun la ușă, deschide nenea în persoană, cu o gagică atârnată de brațu lui pe la spate:
    -Bunăăăăăăă, amândoi în cor, mega entuziaști de parcă eram o rudă îndepărtată pe care n-au văzut-o de mult.
    Bună și eu, aproape îmi venea să mă descalț, simțeam că-s într-o vizită silită la bunici deja, nu la un interviu. Până să mă așez la masă deja primisem cinșpe întrebări despre sortimente de ceai disponibile și ce vreau să beau, ceva dulcel, cafeluță, etc, etc, la toate răspundeam „apă, mersi”, dar mai venea cu câte-o idee.
    Am reușit să obțin paharul cu apă cu greu, de care nici nu m-am atins, deobicei îl cer ca să nu refuz și ca să nu pară că-s sclifosită sau că mi-e rușine să zic „da, vreau”. :)) E un pitic de-al meu.
    Ne-am pus la masă, ea în dreapta lui. Când s-a așezat și s-a ridicat puțin fustița, văd că gagica avea ciorăpeii cu bandă. Mhm.
    El, direct, ce bani vrei și când poți începe.
    Păi stați, ce ar fi de făcut, care-i structura, unde mă poziționez eu în ea, ce-am citit în anunț erau orientative și vagi, vreau mai concret, blablabla… mi-a închis gura: ai trecut testul de ieri, ne-am uitat pe Facebook să vedem dacă ești prezentabilă. Al doilea test a fost să intri pe ușă, ești ce trebuie, noi vrem oameni frumoși că suntem open-space aici și ne văd pacienții, totul e deschis, totul e sticlă, tre’ să arătăm bine și să fim prietenoși.
    Am rămas proastă. Aia zâmbea și aproba din dreapta lui.
    Trebuia să mă ridic să plec, dar cred că ori voiam mult un job pe-atunci, ori eram curioasă. Cred că ambele totuși.
    Continui cu întrebările, să văd ce mai scot.
    Cum e programul, care-s atribuțiile în mare?
    Aaaa nu, stai liniștită, îți zic eu în fiecare zi ce avem de făcut, te organizezi cum vrei. Ce apare eu îți transmit și faci singură, facem împreună, ne descurcăm noi.
    Ca să aibă sens povestea, eu eram pt job pe marketing acolo. El știa și marketing, îmi arăta cum își făcuse singur site-ul, cum în loc să bage bani în adwords a convins niște copii de-ai vecinilor să împartă pliante prin zonă, pliante făcute ghici de cine, daaaaaa, de el!!!
    Ce-am reținut: totul se face lowcost. De exemplu, uite, noi nu am plătit să descărcăm CV-ul tău complet de pe ejobs, am văzut doar numele, te-am căutat pe Google și am dat de Facebook-ul și LinkedIn-ul tău și bam, am obținut informația gratuit. Ai înțeles? Asta trebuie să înveți de la noi în orice situație și ești angajatul lunii în fiecare lună! :D și trântește un zâmbet din ăla mare și mândru de parcă descoperise America omul.
    Am zis mulțumesc, am plecat, mă mai gândesc. A fost un refuz politicos, nu știu de ce. Eram încă sub efectul stupefacției.
    M-a tot sunat (ghici unde, pe Facebook, da, că e gratis) vreo săptămână după. Nu răspuneam, îmi scria: „hey mai ești interesată?”
    Într-un final… i-am dat unfriend și s-a terminat relația noastră. Între timp, la 2 săptămâni, au apărut prin ziare scandalurile cu el și zâna de nevastă-sa pe care o înșelase cu secretara blonduță cu ciorăpei cu bandă de mă tot îndopa cu ceai.
    O lume nebună.
    Ăla fu cel mai ciudat interviu la care-am fost vreodată. Și-am fost la multe.

    • #46

      Ău, hold it! Turculețul ăla drăguț de era cu Andreea Marin? Eu aș fi stat măcar o săptămână-două.

    • #47

      Mhmm, sunt destule date să recunoști personajul.
      Aș fi stat dacă nu-mi căutam job pe bune și aveam timp de pierdut. :))) Aș fi prins un scandal mare live.

    • #48
      Arhi

      cand te gândești ca ai fi putut atinge ce atingea zana…

    • #49

      Un pitic urat si prea paros.:)) plus ca ma astepta Ursu afara in masina, noh

  16. #50

    Când mi-a sunat telefonul în timpul unui interviu la o multinațională. Am uitat pur și simplu să îl dau pe silent. De emoție, l-am închis direct. Asta e…

    Mie totuși mi-a dat un e-mail să îmi zică răspunsul, negativ, evident.

  17. #52

    Eram la un interviu pentru recpuerator si ma pune sa ii iau banii lui ala, dupa care ma trezesc din vis si realizez ca eu nu am muncit niciodata pentru nimeni.

  18. #53

    Mi s-a intamplat si mie exact ca in articol. La plecare domnisoara imi spune ca o sa ma sune in max 2 saptamani. O intreb:”si in caz de raspuns pozitiv si in caz de raspuns negativ? Ca am fost lasat in coada de peste pana acum.” Se uita in ochii mei si spune: „In mod normal sunam doar in caz de raspuns pozitiv, dar pe tine o sa te sun oricum”. Asta ca sa intelegeti ce inseamna chimia adevarata. M-a sunat cu raspuns pozitiv deci nu stiu ce ar fi fost in cazul contrar.
    Momente penibile nu pot sa zic, doar va sfatuiesc ca, inainte de a intra in interviu sa verificati ca sunteti incheiati la shlitz. Cica e important, stiu de la un prieten.

  19. #54

    Eu m-am dus la un interviu mahmur de nu stiam cum ma cheama. Probabil ca duhneam a alcool in ultimul hal si mai mult decat atat pricepeam destul de greu ce vor dnii aia de la mine :))

    Ma rog, s-a ajuns in situatia asta pt ca deja primisem verdele la alt interviu (unde m-am si angajat) si de bucurie am baut de am rupt. A doua zi aveam alt interviu la alta firma si am zis ca e urat sa nu ma duc si in plus vroiam sa vad cam ce se mai cere din punct de vedere tehnic, etc. Evident, a fost timp pierdut, oricum nu am inteles mare lucru si cei de acolo probabil ca si-au zis „de unde o fi aparut si betivul asta” :))

  20. #55

    Circa 2009, o tanti de la Alro (da, ador fabricile și uzinele) mi-a zis că nu vorbesc prea bine română, comparându-mă cu Tăriceanu. Pe mine, apostolul stilistic și gramatical al vlahei strămoșești!

    • #56

      pai si cu ce o f*tea pe ea grija ? ce oameni…..

    • #57

      Zburashti-armãneashti, Maithun?

  21. #58

    Am avut multe cu gafe, atat din partea mea, cat si din partea angajatorilor:
    1. Ma duc la unii la interviu la un sediu mai ciudat. Dupa ce trec de secretara ma pierdusem in posteriorul tipei care ma conducea in camera de interviu si n-am fost atent la drum. Tinem interviul, merge asa si asa. La plecare tipa parea grabita. Eu dau sa ies pe usa, insa in loc sa ies pe usa care dadea in hol, am iesit pe usa care dadea in baie. A fost un WTF moment de ambele parti, Nu ne-am mai auzit. Da cine naiba se gandea ca dint-o camera de sedinte ajungi direct in buda? Si de ce aratau usile la fel?
    2. La alt inverviu am descoperit ce inseamna scaune de rahat. Am stat picior peste picior tot interviul, la modul intelectual. La plecare, cand sa plec, piciorul drept era mort de tot. Am topait spre iesire in cel mai penibil mod. Coborat si 2 etaje pe scari, ca iepurila, ca n-aveau lift.

    Pe partea angajatorilor am avut 2 intamplari:
    1. Ma duc la unii pentru un anumit post. Imi pun intrebari peste intrebari, totul super ok, usor ziceam eu.
    Dupa cateva luni iau legatura cu ei sa le bat obrazul ca nu mi-au dat un raspuns macar de bun simt sa zica ceva. Am aflat ca ei erau speriati cum de am raspuns la toate intrebarile desi aveam zero experienta pe postul respectiv. Aparent fusesem chemat pentru interviul gresit, iar intrebarile primite erau pentru alta pozitie decat aia pentru care aplicasem eu.
    2. Ma cheama unii care fac outsourcing. Imi povestesc ce si cum, ce ofera, ce au , ce minunat e la ei. Apoi ma intreaba si le povestesc ce face, ce primesc si ce minunat e la firma actuala. Tipa ramane interzisa si ma intreaba de ce vreau sa plec de la firma actuala daca am multe alte beneficii decat ofera ei. Eu le-am zis ca nu vreau sa plec. Ma dusesem la interviu pt ca au insistat si eram plictisit. In final am ajuns sa o recomand eu pe ea la firma la care lucrez. A fost angajata. Am primit 300 lire pentru recomandare de la firma.

  22. #59

    Primul interviu.,2003 în Timișoara la o mare fabrica de îmbrăcat volane,,lume multa salarii atractive.,transport gratuit,, eu cu o ora înainte m-a pus al de sus sa mănânc o plescavita la un chioșc obscur…, ma treceau toate cacarile infernului,, când mai erau 3 persoane în fata mea, am plecat cu viteza ca deja nu se mai putea, nu am regretat,, mult mai târziu de la fabrica mulți ieșeau bolnavi de pe acolo.
    Al doilea, acum doi ani când deja hotărâsem sa schimb Europa cu Balcani, în timpul discuțiilor cu ceva oameni importanți în turism din Tirana, am uitat sa pun telefonul pe silent,avand ca sonerie aleluia, aleluia,, ne uitam unii la alții neștiind ce sa facem

  23. #60

    Nu am fost la prea multe interviuri in viata asta: 6. 3 le-am refuzat, 2 pe motive financiare si unul memorabil in toamna lui 1999.
    Era vorba de o colaborare. Stau vreo juma’ de ora de vorba cu o tipa de HR. Vine angajatorul. Intram in discutii tehnice, ma simteam chiar bine, ce probleme prezenta el nu erau in nici un fel complicate. Tipul era fericit, parea ca a gasit ce cauta. Pe mine ma coafa subiectul…
    Dar la un moment dat se uita pe CV-ul meu si ramane traznit. Si imi spune ce concluzie a tras el: ca nu am cum sa stiu tot ce vorbisem o ora cu el, ca nu am facultate de profil. I-am urat succes si am plecat.
    Era vorba de administrare a retelei de calculatoare, deja stabilisem doua solutii de access remote, imi daduse multe detalii despre reteaua lor, ce probleme au si agreasem asteptarile unul de la altul…

    • #61

      da bos da nu ai hartia aia cartonata…de parca asta il coafeaza pe el…

  24. #62

    Nu am ajuns la interviu, dar pe la 16 ani, m-am dus cu un prieten sa ne angajam la supermarketul Albinuta. Ne-am facut CV-urile amandoi, le-am depus si aia a fost.
    Nu ne-au sunat niciodata, poate pentru ca Cv-urile erau aproape identice (in afara de nume si adresa)

  25. #63

    De obicei am calitatea psihopatica de a identifica fix ce vor managerii / HR-ul sa auda, si le zic asta, chit ca stiu ca asta s-ar putea sa ma dezavantajeze in viitor cand ma trezesc cu sarcini pe care nu le vreau. Nu am fineturi gen respect de sine, sunt focusata pe a obtine acest rezultat masurabil: jobul. Ma laud, dar procentul de succes la aplicatii e spre 100. Daca ajung la interviu, cu atat mai mult.

    Exceptia: un interviu cu un Big Four, unde eram racita moarta, si am stranutat de 5 ore in primele 5 minute. Partenerul a fost un domn si mi-a strans mana la final pe riscul lui. M-au sunat sa-mi spuna ca nu, si au gasit si un motiv credibil/rezonabil.

  26. #64

    2 din pozitita de hiring manager:
    1. intreviu cu o tipa draguta, Roxana pe numele ei. Interviu ok, ea un pic cu asteptari prea mari.
    la sfarsit dam mana de la revedere la care ea se apropie si ma pupa de parca eram 2 prieteni vechi. Pe obraz, da, ca sa nu se interpreteze. Ce sa zis. Tipa a fost memorabila. O stiu pe nume si prenume desi au trecut vre o 7 ani.
    2. pentru aceeasi pozitie de mai sus aplica o tipa cu un CV d-ala impopotonat cu chestii relevante si nerelevante. printre altele se pare ca avea un blog foto, pasiunea ei fiind fotografia. Si pasiunea mea era fotografia si zic sa intru pe blog. Din pacate pentru ea avea ca studii niste nuduri proprii si nu am putut discerne daca o chem sa o cunosc sau ca mi-a placut CV-ul. N-am chemat-o. Avea corp foarte ok si niste sani traznet.

    • #65
      Arhi

      link??

    • #66

      din pacate nu mai stiu, cum ziceam, au trecut vreo 7 ani…

    • #67
      Arhi

      damn, son

    • #68
      Nea Ilie de la Sculărie

      Intervievam pe cineva online, pe chat.
      Foarte greu, dar asta era tehnologia.
      Doar că programul de autocorrect mi-a schimbat textul din „Ce planuri aveți” în „Ce plante aveți”.
      La care tipul:
      – Ce plante am?!
      (eu, neștiind cum s-o dreg)
      – Da… Cultivați cumva cânepă?

    • #69

      atunci da macar numele primeia, sa ne pupe si pe noi

    • #70

      @Ionut: n-ar fi frumos sa fac asta.

  27. #71

    Am lucrat doar ca liber profesionist, diverse proiecte, colaborari etc. Era bine, programul cum vrea muschiu meu, doar deadline-ul conta. Dar am zis sa incerc un job stabil (asa e cand faci pasul spre familie).
    Asa ca am mers la primul meu interviu, pe o pozitie de programator (eu fara xp de lucru intr-o firma, un autodidact fara studii in domeniu.

    Trec interviurile de inceput, si ajung la ultimul… telefonul.
    Ma suna, imi explica ca ma vor (nu ma asteptam, fiind obisnuit sa ma subestimez), si pe repede inainte ma intreaba ce salariu doresc.
    Nepregatit fiind de o astfel de intrebare, dar stiind ca mai am ceva proiecte in derulare si care imi asigura venituri bune,
    raspund: 2000 (in ideea sa ma vada la munca si dupa negociem real)
    El: 2000 euro sau lei?
    Eu: …..aaaa… lei.
    El: ….. ok, va asteptam sa semnam.
    Dar totul s-a rezolvat in 3 luni, dupa perioada de proba, iar intr-un an eram pe linie apropiata cu seniorii in domeniu.

  28. #72

    Am fost la un interviu pentru o poziție interesantă la un brand mare și foarte popular pe bloguri.
    Îmi tot scriau de ceva timp, am zis ok.
    Interviul decursese ok, chimie, părea foarte ok.
    Ajungem la cererea salarială și spun suma. Na, jobul cerea să știi și aia, și aia, și aia. Experiență 7 ani+, un pic mai greu să vinzi pe net alimente, dar putem încerca.
    Spun suma și văd fața celui care trebuia să îmi fie șef.
    Cred că bugetul era cel puțin la jumătate. Cred că cerusem mai mult decât avea managerul direct.
    Ca să salveze situația mă întreabă dacă am ACUM atât. Încep să calculez și pun cap la cap și zic… că e pe acolo.
    Interviul s-a terminat în următorul minut.
    După două zile primesc mail prin care mi se mulțumește prezența, dar ei caută un alt profil de candidat.

  29. Am ajuns aici la unii… M-au intrebat „stii despre noi?” moment în care am realizat ca ratasem primu pas: citește puțin despre firrma. Oricum, nu ne-am compatibilizat nici la restu
    Alții m-au chemat, nu prea tineam morțiș dar am mers. Mi-au dat un test usurel la care am luat 26%. Chiar tre sa te duci cu creierii la tine, cica

  30. #74

    Primul interviu dupa facultate (nu radeti ca erau anii 1999-2000 – pe vremea aia nici nu se auzise de internship) -post de „assistant manager” adica un fel de „Jack of all trades”. Firma ceva pe marketing (comercial si politic). Ma prezint, imi scot toate atuurile la inaintare, fac frumos (atat cat stiu si pot), interviul decurge OK.
    La final imi dau o foaie de hartie si imi spun sa fac o strategie in 5 puncte prin care PR-ul unei firme face un anunt cu ceva vesti proaste.
    Aici e momentul la care D-zeu sau MMS imi ia mintile. In loc de PR-ul firmei, scriu peste tot „piarul”.
    Nu m-a mai sunat nimeni – probabil ca au inramat tampenia mea si au pus-o la intrare in sediul firmei.
    Nu tebuie sa va spun cam cum m-am simtit cand am realizat ce am scris….rusine, putin spus; simteam ca imi batusem joc de toate cartile citite pana la acel moment.
    Si ca sa vezi ca zicala „karma is a bitch” se adevereste, acum fac marketing :)

  31. #75

    Honeywell 2000 si ceva, dupa 2007 oricum
    era o mizerie, ceva cu gestionarea stocurilor, comenzilor si alte magarii
    in fine nu mai tin minte
    la ulimul interviu ma vad cu sefa de departament, o tipa care semana cu prodanca, imbracata la fel de ‘bine’ precum arata
    se uita pe cv, dupa care exclama cu o engleza din aia de i-ar fi si lu dancila rusine „sou iu stadi in frenz(France), pfff”
    *pfff=onomatopee, din aia ca dupa fasole facaluita
    Intreb direct:
    what was that?
    -uat uaz uat?
    that sound, did it pop out your ass or was it the other end you call a face?
    -iesi afara! :))

  32. #78

    Am participat la un interviu la presiunea unor cunostinte, gen: „uite ce-am gasit penru tine”, ceva IFN wanna be, era 2008, am mers la interviu, s-a apucat ala sa-mi zica despre ce e vorba si cum poti creste si bla bla bla-uri… din al 2-lea moment stiam ca minte ala de ingheata apa, tot cautam un motiv sa plec…

    • #80
      Arhi

      aoleu:))))))

    • #81

      Ei, între timp s-a rezolvat, presa nu pare să mai angajeze corectori. :)

    • #82
      Arhi

      din pacate…

    • #83

      Faza și mai interesantă e cu editurile care nu consideră că merită să dea bani pe corectură.
      (Gata, scuză-mă c-am lălăit-o off-topic, recunosc că am tendința asta.)

    • #84
      Arhi

      e un subiect care ma scoate din tatani. am avut si un articol, cand am gasit niste carti de la rao de parca erau scrise de haotik

    • #85

      Oi, oi, oi, de cîți bani mi-a făcut nervi Humanitasul pe vremuri, cînd Liiceanu proclama că țelul lor e să scoată o carte (cît mai aproape de idealul) fără-nicio-greșeală, iar colecția lor de știință popularizată arăta ca scrisă de Liviu Pop și corectată de Daea. (Exagerez puțin. Nu mult.)
      Și încă una: la Pygmalion au reușit la un moment dat să scoată o carte cu tot cu indicația de paginare
      „(urmează epilog, pagina următoare”)
      …după care urma și epilogul, pe aceeași pagină. :)

    • #86
      Arhi

      ahahaha asta cu epilogul…epica:)))

  33. #87

    Interviu pentru job de ceva sales team leader la o companie de beauty, suna o tipa spilcuita, locatie, sala de conferinte inchiriata etc. Totul bine, nu aveam job dar stiam din piata ca aveau deja om angajat care lucra de ceva vreme si era destul de infipt ca sa nu-l dea afara. Surpriza, interviu de grup si dupa interviuri face to face, interviu fals sa afle niste idei despre cum ar putea sa -si creasca piata. M-am nimerit ultimul la interviul in grup, relaxat am dat numai info esentiale relativ la experienta si legatura cu postul. La sesiunea de interviu fata in fata hotarau ei cine intra, dupa o pauza de tigara a iesit doamna sefa sa strige ca din 10-12 oameni au ramas 3 printre care ma striga si pe mine, ceilalti ma omorau din priviri. Tipa zice ca nu mai au timp si sa facem si partea a 2-a tot interviu de grup, ne mai da o mica pauza si incepem. Ies si mai bag o tigara, in masina si acasa.

  34. #88

    1) Ma suna unii ca ma vor si culmea ma nimeresc intr-un moment cand mi se luase de actuala firma. Merg la interviu, sar direct peste HR si ma bat pe burta cu CTO-ul. Depanam amintiri despre criza din 2008-2009. Tu ce faceai? Io asa am rezistat … Ma rog! Blabla-ul de rigoare.
    Si vine intrebarea cheie: Cat vrei?
    Eu ma cam fastacesc, ca nu! ca sa zica ei! Pana la urma le zic vreo 2500E. Aia fac ochii mari! Si la mine, si intre ei si-apoi ma intreaba daca atat am acum. Eu le zic fasnet ca nu, dar ca am pus cam 20-30% fata de ce am. Mi-am dat seama dupa cat de tare-am sfeclit-o. Asta e!

    Trece o luna, trec doua, trec trei. Intre timp imi mai trecuse amokul pe firma actuala. Plusasera serios la salariu si ma mai linistisem. Nu prea mai aveam chef de schimbare. La un moment dat, primesc un telefon. Hai ca am rezolvat-o. Iti dam cat vrei! Am negociat si in stanga si in dreapta, am refacut bugetul si iti dam cati bani vrei. Eu incep ca nu! Ca stai asa! Ca de ce ma suna asa tarziu? Ca nu-s firma serioasa.
    Dupa ce ne-am mai dat o tura in plezanterii, le-am zis clar. Babaietz, ala era pretul pentru care vin sa va fac proiectul. Daca voi ati bagat pe alti ageamii si vreti acum sa curat dupa ei si sa fie gata la timp, sariti cu 3000E. A inchis asa de repede ca nici n-a mai apucat sa imi zica ca ma mai cauta ei sa-mi dea raspunsul.

    2) Cand eram si io mai tanar flacau, ma duc la un interviu. Acolo o bunaciune de bruneta descheiata la nasturi, fix cat sa ma uit io-n decolteul ei mai cu patos. Si vremea trecea si ea-mi povestea de firma si io ma holbam in decolteul ei. Mai dadeam din cap ca am inteles, mai intrebam si eu asa pe-alaturea ca sa mai zica. Ce mai? ne-am impacat de minune. Apoi vine vremea sa zic eu despre mine. Si imi place aia, dar si ailalta si imi place sa ma dau in barci. Da’ si ei ii plac barcile. Da’ mie-mi place sa fac volte-n vant si ma intreaba aia cum e, da’ barca ailalta ce face. Si-atunci se-ntampla boroboatza si-nfierbantat de cat de misto e sa te dai cu barca ma pune al necurat sa-i povestesc cum m-am dat eu in barci vara trecuta cu nevasta-mea. Cand am zis cuvantul fatidic, parca i-ar fi murit la intrare. Mi-a zis ca e suficient si in 30 de secunde a incheiat interviul.

  35. #89

    Interviu cu tipa de la HR (ne știam dintr-o firmă anterioară) + șeful de departament, incepem cu partea unde ai mai lucrat și ce, de ce vrei sa pleci … totul ok până când află că sunt pe aceași poziție ca și el ( la firma actuală) și deși explicasem cu subiect si predicat că nu sunt disperat după șefie și am înțeles pe deplin că aplic la o poziție mai jos, mă ține 45 de minute doar in întrebări capcană sau unde degeaba spui 9 variante că el o găsește pe a 10. Moment în care mă plictisesc și îi spun că dacă are și întrebări serioase putem continua altfel nu vreau sa ne mai măsuram „mușchii” … el rămâne blocat în timp ce tipa de la HR încerca să o dreagă. Text standard de anunțăm noi telefonic într-o săptămână, primesc după o lună mail că nu am fost selectat, peste încă 3 săptămâni mă sună că totuși vor să îmi facă ofertă … Îmi pare rău, tocmai am semnat cu concurența voastră :D.

  36. #90

    2006, ultimul an de facultate, primul interviu din viata. trec de primele ievaluari, urmeaza penultimul cu abilitatile IT. eu credeam ca ma pun sa asamblez vreun calculator sau sa instalez vreun codec ceva. si atunci am vazut cum arata un excel. trebuia sa fac nush ce tabele cu nush ce formule. ceva basic, oricum. dupa juma de ora vine ochelaristu ala de la contabilitate care a elaborat testul si ma surprinde cu tutorialul pe youtube deschis. imi ureaza succesuri si ma trimite acasa. dupa 2 zile ma suna de la HR ca sa vin la ultimul interviu cu presedintele companiei, care-mi zice ca ma ia dar nu pe postul ala, ca cica as fi mai potrivit pentru altul. long story short, au urmat cei mai misto si importanti 3 ani din viata mea.

  37. #91

    La un interviu pentru un job de middle management aplica o polaca de vreo 28, 29 de ani. Primesc CV-ul o invit la interviu, discutam vreo juma’ de ora. Pare foarte ok cu ceva experienta intr-un domeniu apropiat..ce sa mai parea ce trebuie.
    Deja ii povesteam despre beneficiile job-ului cand de nicaieri ea zice: suna interesant ce zici dar eu imi doresc un job in FM.
    Eu cu un zambet larg ii zic..jobul are o importanta componenta de buget si FM dar pe langa asta faci si HR.
    Ea nedumerita zice: I mean facility management. Intr-un moment de uluiala singura replica la indemana a fost: you mean to fix toilets? Si ea a zis No, to find labers to fix toilets for me.
    Sper ca Intre timp si-a gasit job in FM.

  38. #92

    Prin 2005 am mers la un interviu pt un loc de muncă și după ce m au întrebat cînd pot începe eu le-am spus senin ca nu stiu deoarece plec din tara in cateva zile si nu cred ca ma mai întorc. La care aia ma intreaba de ce am mai mers la interviu. La fel de senin le-am raspuns ca daca ai programată o întâlnire nu e politicos sa nu te prezinți.
    Cam pe aici s-a terminat cu politețea din ambele părți.

  39. #93

    Acum 5 ani de zile, cand se deschisese piata de munca pentru romani in Europa, aplicam cu mult spor pentru joburi in strainatate. Doua dintre aplicatii au fost pentru 2 dintre Big Four-urile renumite; PWC si KPMG. Mi-au raspuns cei de la KPMG ca vor sa ma intalneasca, toate bune si frumoase, le indic datele in care sunt disponibila, dupa care adaug : ‘I am very enthusiast at the prospect of having an interview with PWC HR.’ si apas butonul de send. Mi-am dat seama de gafa facuta numai dupa ce mi-au raspuns inapoi. Am avut multe interviuri, se mai sterg din memorie, dar emailul asta ramane pentru totdeauna ca sa-mi reaminteasca una din cele mai mari gafe din viata mea.

Citește și...

Sunt un tip foarte răbdător și un adept de-al lui Sun Tzu, care te sfătuiește să păzești malul râului, ca să admiri cadavrul dușmanului tău cum trece. Recunosc, am admirat multe. Online, desigur. Nu îmi place să mă uit la seriale care nu s-au terminat, pentru că urăsc să rămân în limbo, așteptând […]

Atunci când politicienii noștri vor păți așa ceva, nu coregrafii șmechere în piață, după care să ne lăudăm ce mișto a fost. PE NET! Dar momentan nu se va întâmpla așa ceva. Momentan încă suntem bine, încă proporția de bine hrăniți versus rupți în cur e bună. Trebuie să înceapă să plece corporațiile […]