Nu sunt gamer. Mă plictisesc jocurile, shooterele mă obosesc, iar jocurile cu omuleți care se plimbă pe hărți și fac chestii, gen diablo, heroes, mi se par de o stupiditate rară, jocurile de strategie sux, alea cu mașini s-au oprit la NFS 4 (parcă) iar cel în care te urci în mașină și ucizi tot mi se pare un bun test pentru cei ce trebuie internați la nesănătoșii de la Bagdasar.

Primul joc a fost Into the eagle’s nest, pe un HC85. Îl jucam de pe o casetă, care trebuia încărcată, cu bârâituri de modem, de pe un casetofon deck. Neapărat deck, altfel nu mergea. Jocul era oarecum liniar, privit de sus, cun gameplay simplu iar grafica era jalnică. Probabil gamerii de azi ar face infarct dacă i-ai pune să joace la acel nivel grafic.

Bine, am mai jucat, la vremea aceea, pac-man, dar nu pe PC, ci la o sală de jocuri, unde îmi lăsam leișorii greu câștigați.

După aceea, am terminat Max Payne 1, am rupt NFS 4(sau 6) în rețea, la birou, împreună cu piggiebrotha și…cam atât.
Acum joc jocuri de copii, pe ipad. Obligat de soartă…