Ai crede că e vorba de adaptarea la un nou mod de viață, la alt fel de oameni, cu care trebuie să relaționezi zi de zi și la care să te adaptezi.

Sau poate ai crede că e vorba de lovitura civilizațională, când realizezi că lucruri care ți se păreau normale încă de la naștere, sunt, de fapt, niște românisme.

Ori, cine știe, limba, că, dacă e vorba de germania, ți se fracturează urechea de la atâta daine maine șvanț.

Dar nu, o să vă mirați.
Cel mai greu lucru, pentru liniștea ta, când te muți prin Europa, este să te abții din a mai face conversia prețurilor din euro în lei. Vă spun, este cea mai criminală chestie pe care o poți face și te zgârie pe creier de fiecare dată când o faci, adică de fiecare dată.

Pentru că, în țările euro, 1 euro fiind denominarea cea mai mică, cel mai mic preț popular e un euro, gen ca să atragă clienții. Și totul pornește, valoric, de la 1 euro. Dacă în magazinele românești de ace, brice și carice, o papiotă e 1 leu, la ăia e un euro. Și imediat, în mintea ta, ești tot CUM, PATRUJCINCI DĂ MII??? ENORM!!!

Te duci la hypermarket, ieși cu un coș mediu, 100 de euro. HAOLEU, PATRUMELEOANEJUMA!!! Te duci la rotiserie să îți iei o felie de șincăn rotisatăn, 7 euro MAMĂ MÂNCAȚI-AȘ GURA TA, TREISUTECINCIJ DĂ MII

Serios, minții îi este aproape imposibil să iasă din paradigma cvonversiei în lei. Deși tu trăiești acolo, ai bani la nivelul celor de acolo, totuși, românistanul se lasă foarte, foarte greu alungat din cap.

Și e enervant, pentru că, dacă ești cumpătat, te pune în tot felul de situații tâmpite. De exemplu, refuzam, la început, să iau scăriță condimentată de la kaufland, care e dumnezeul costelor pentru că OPT EURO JUMADEKIL??? Deși e evident că 8 euro nu reprezintă cine știe ce și la nivelul salarial din germania, sunt fix pix.

Bine, te educi. Greu, dar te educi. Într-o zi te vei trezi scobindu-te în buzunare pentru un euro, la magazinul de ace, brice și carice și vei gândi, pfiu, ce ieftină e papiota asta la doar un euro.