Articol scris de Cosmin Chera, care, în paranteză fie spus, chiar are condei.

Am zis doar „care” pentru ca n-am nicio idee despre „cat” se castiga: turismul!

Eurovision-ul n-are legatura prea multa cu muzica. In mod cert, nu cu cea comerciala. Eu unul n-am mai auzit prea multe de castigatorii ultimelor editii dar recunosc ca nici nu sunt vreun fan al genului. Merge, cel mult, sa o asculti pe masina. Si lumea isi aduce aminte cu greu cum l-a chemat pe ala de anul trecut daca nu are un nume scurt (ca nemtoaica de anul trecut, Lena – eu si pe asta am cautat-o pe Google!).

Am ajuns in Dusseldorf dupa un „stau” de o ora dar care n-avea legatura cu finala (avea doar cu modul in care nemtii au grija de autostrazile lor si repara absolut tot). Contrastand izbitor cu imaginea din capul meu despre bazinul Ruhr, ai impresia ca ajungi intr-un parc, nu intr-un oras industrial.
Dincolo de verdele omniprezent, orasul era impanzit de banner-e, de steaguri si pe orice bus se facea reclama.

Am parcat langa un hotel in care erau cazati concurenti. Sarbi, sloveni, bosniaci. Am dat nas in nas cu ei cautand automatul de parcare si mi-am dat seama cine sunt cand le-am vazut tag-urile la gat. Nu tu paparazzii, nu tu presa. Nimic.

Dar dupa primii pasi aveai impresia ca esti la ceva meci doar ca erau mult prea multe culori in steaguri. Si culmea… primul steag vazut a fost al azerilor! Toata lumea vesela, cu berea in fata, cu fulare, cu esarfe, cu peruci, cu ghirlande la gat. Fanfare, mici formatii, cantareti ambulanti, chitaristi in vitrine, clovni.

Inchipuiti-va un cartier facut din strazi Lipscani, ca sa dau o imagine cunoscuta cat de cat la noi, doar ca pe margine nu erau ruine ci cladiri istorice renovate! Si umplute pana la refuz de lume. Toate terasele unde se putea bea bere erau pline! Se statea pe banci sau in picioare, mai rar pe scaune. Faleza Rinului, si ea plina de lume, aceleasi terase cu banci ca la Festivalul Berii de pe la noi.

Si atmosfera asta a tinut toata ziua. Spre seara, cand a inceput si concursul, in afara de cei aprox. 10000 de spectatori indoor, au mai fost cateva mii bune adunate in fata ecranelor imense instalate prin diferite zone.

Ce nu se vede de acasa, din fata televizorului? Sau daca se vede, nimeni nu realizeaza cat de mult se simte in turism si in micul business local. Un magnet din ala de frigider costa de la 3 EUR la 5 EUR. Faceti pariu cu mine ca orice turist din Dusseldorf a cumparat unul? Si asta-i cel mai evident din gramada de nimicuri expuse peste tot dar cu care turistul se intoarce acasa.

Hotelurile, hostelurile si pensiunile, mai mult ca sigur pline; restaurante la care nu mai gaseai locuri libere. Toate astea aduc bani. Bani buni afacerilor din oras. Bani buni primariei (din impozite). Bani ce ajuta orasele. Multiplica asta cu 10, cu 20 pentru fiecare eveniment cat de cat mai important (Oktoberfest, Targul Auto Frankfurt, CeBIT sunt doar cateva) si iti dai seama de ce Germania o duce atat de bine si de ce in curand nu mai are de ce sa isi faca griji ca va reloca industria la noi.

Nu vreau sa vorbesc aiurea, evenimentul in sine mi-a scapat. Nu pot sa zic daca melodia HotelFM a fost proasta. Nu pot sa o fredonez, desi am auzit-o. De placut, nu mi-a placut, asta-i clar. Parca stagnam la capitolul asta. Dar pot sa spun ca nemtii au fost entuziasmati de cei ce au castigat. Au dat-o pe toate posturile locale.

Nu-i nimic politizat. Azerbaidjan o sa fie in curand un stat respectat. Desi foarte departe de noi (la Caspica) vad ca l-am adoptat ca fiind European. Are gaze naturale, are petrol. Dar stiti ce mai cred eu? Ca o sa aiba si turism.

Si peste toate astea, mai vine si Borussia si castiga Bundesliga!

PS: Statistici Germania – Venituri directe si indirecte din turism 316 miliarde dolari (locul 4 in lume), peste 3 milioane de angajati in turism, 133 milioane de turisti straini. Toate cifre la nivelul anului 2008. (Sursa: German National Tourist Board)
Cifre halucinante pentru noi dar obtinute printr-un PR bine gandit si bine tintit!