Cine a fost internat în spital în românia știe că, cel puțin asistentele, au o mare durere în cur de pacienți. Pacientul nu are voie să fumeze, asistentele fumează în cabinetul lor sau pe holuri, pacientul e operat și doarme, asistenta și infiermiera intră ca vaca într-un salon de 10 inși, la 5.30 dimineața, trezind pe toți, pentru că trebuie să se spele pe jos sau altceva. And so on.

Dacă tot am vorbit despre cât de bine este în spitalele românești de arși, să admirăm.

Cât timp ideile îmi sunt încă limpezi, despre un spital din București:
Pacienții cu arsuri grave, cu răni deschise sunt internați în secția de terapie intensivă. Intru la vizită, în secție. Din holul cu scari de mozaic turnat trec printr-o ușă șubredă de aluminiu cu arcul defect. Se intră pe rând, câte cinci minute. In sas îmi pun halat, bonetă, mască, botoși, îmi spăl mâinile cu gel antimicrobian. Mă mai spăl o data, mi-e teamă de orice microb aș putea transporta. Ușile saloanelor sunt deschise. Intru, o asistentă mă roagă să nu ating nici marginea patului.

Păstrez pentru mine detaliile vizitei.
Apoi ies. Îmi las halatul și boneta în acelasi hol, arunc masca și botoșii. Apăs pe butonul yalei electromagnetice și ies pe ușa cu arcul stricat. Aceeași ușa. Urmăresc din hol cum asistentele și brancardierii intră și ies pe aceeași ușă. Se duc la lift, la oficiul de curățenie, pe scări și se intorc. Pun mâinile pe butoanele liftului, apoi pe cele de la intercom, apoi pe mânerul ușii și intră în secție și apoi în saloane.

Unde este filtrul steril prin care trebuie să intre toată lumea? Unde este instalația de sterilizare cu raze gamma? Unde este ușa cu sens unic pe care după ce ieși nu mai poți intra?
A doua zi urmează transferul. Este scoasă pe brancardă din salonul încălzit la 28 grade în holul spitalului, la 16 grade. Repet – în stare critică. Durează un pic logistica din hol. Îl intreb pe ambulanțier dacă mașina este încălzită. Este încălzită, dar toate ușile sunt deschise (firesc, în timpul transferului). Afară sunt 8 grade. Mă rog să închidă o dată ușile alea și să pornească. Se aprind sirenele și pleacă spre aeroport.

Unde este sasul încălzit pentru transfer?
Cum îți permiți în condițiile astea să plantezi panseluțe și să ai granit pe trotuare, când spitalul este o provocare de supraviețuire?
Și nu uita – faptul că nu am trecut pe-acolo nici eu, nici tu, este o chestiune de noroc.

Tudor Ciocănescu

Ca o completare.
Când l-am avut pe tatăl meu la Balotești, operat pe inimă, ca să intru la reanimare a trebuit să pun vestuță, botoși și să mă spăl pe mâini de la un recipient din perete, plin cu dezinfectant.
În același timp, asistentele și infirmierele voiajau bine mersi pe aceleași uși pe care intram eu, durându-le FIX în cur de problema asta. Pentur că se știe că doar pacienții aduc microbi, personalul medical nu are nicio problemă cu asta.

Așa, pentru că ați tot vorbit despre condițiile septice și ce bine e în spitalele românești.

Dumbo-HQ