Normal că azi am uitat de Jules Verne, din colecţia Adevărul, aşa că logic, nu am prima carte din colecţie. Cică a fost omor azi prin oraş, pe la intersecţi, mai ales că prima carte a fost moka.

Prima senzaţe este că da băi, uite că oamenii tot vor să citească, indiferent de bani, criză sau educaţie.
Dar după aia am realizat că nimeni, sau aproape nimeni, nu cumpără acele cărţi ca să le citească, ci marea majoritate a cumpărătorilor sunt nostalgici de vârsta mea, care îşi aduc aminte de copilărie oferindu-şi substitutul cartonat al cărţilor ce ne-au înfrumuseţat primii ani.

Când apăreau cărţile lui Jules Verne în librării, furam rapid 25 de lei de acasă şi zvrrr, la librărie, să îmi iau delectarea lunară. Şi alergam pe sub mări cu Nemo, sau zburam peste africa cu Dr. Ferguson şi credinciosul său Joe sau deveneam repede pilot pe Dunăre, în căutarea iubirii pierdute.

Cât despre tânăra generaţie?
Jules…Who?